10 definiții pentru tâlcuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

tâlcuitor, ~oare smf [At: BIBLIA (1688), 311/39 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: tâlcui + -tor] 1 (Pop) Persoană care interpretează, comentează sau explică tâlcul (3) unor fapte, vorbe, scrieri etc. Si: (îvp) tălmaci (2), tălmăcitor (2), (înv) tâlcovnic. 2 (Înv) Traducător (1).

TÎLCUITÓR, -OÁRE, tîlcuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care explică, comentează sau interpretează tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; tălmaci. Sarcina lor întîi era a fi consilieri ai împăratului, pe urmă tîlcuitorii cei mai întîi ai tot dreptului. BĂLCESCU, O. II 44.

tîlcuitór, -oáre s. Vechĭ. Care tîlcuĭește, interpret: tîlcuitor de visurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tâlcuitoáre (pop.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. tâlcuitoárei; pl. tâlcuitoáre

tâlcuitoáre s. f., g.-d. art. tâlcuitoárei; pl. tâlcuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂLCUITÓR s. v. interpret, tălmăcitor, traducător.

TÎLCUITOR s. comentator, interpret, tălmăcitor. (~ al unui text beletristic.)

tîlcuitor s. v. INTERPRET. TĂLMĂCITOR. TRADUCĂTOR.

Intrare: tâlcuitoare
  • silabație: tâl-cu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlcuitoare
  • tâlcuitoarea
plural
  • tâlcuitoare
  • tâlcuitoarele
genitiv-dativ singular
  • tâlcuitoare
  • tâlcuitoarei
plural
  • tâlcuitoare
  • tâlcuitoarelor
vocativ singular
  • tâlcuitoare
  • tâlcuitoareo
plural
  • tâlcuitoarelor

tâlcuitor, -oare tâlcuitoare

etimologie:

  • Tâlcui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09