Definiția cu ID-ul 1192914:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tăbăcitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 242 / Pl: ~i, ~oare / E: tăbăci1 + -tor] 1 a (D. substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci1 (1) Si: argăsitor. 2 sn Butoi în care se ține argăseala.