sălășitor, ~ oare [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: sălăși + -tor] 1-4 smf, a (Înv) (Persoană) care (se) sălășluiește (9-10) Si: (înv) sălășluitor (8-11). 5 sf (Bot; reg) Osul-iepurelui Ononis hircina). 6 sf (Bot; reg) Osul-iepurelui (Ononis spinosa). 7 sf (Bot; reg) Osul-iepurelui Ononis arvensis)