18 definiții pentru sandâc
din care- explicative (14)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sandâc2 sn [At: CORESI, ap. DHLR II, 541 / Pl: ? / E: mg szándék] (Înv) Intenție.
sandâc1 sn [At: (a. 1766) FURNICĂ, I. C. XXVII / V: ~dac, sadâc, sănduc, sân~, sânduc, senduc, sunduc / Pl: ? / E: tc sandik, sanduk] 1 (Înv) Cufăr1 (1). 2 (Înv) Ladă. 3 (Dob) Coșul căruței. 4 (Mun) Dricul căruței.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sadâc sn vz sandâc1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sandac sn vz sandâc1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sănduc sn vz sandâc1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sândâc sn vz sandâc1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sânduc sn vz sandâc1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senduc sn vz sandâc1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sunduc sn vz sandâc1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sandîc n., pl. urĭ și e (turc. sandyk, ar. sanduk, sipet, ladă; ngr. senduki [scris -ntuki]; alb. sănduk, bg. sandŭk, sîrb. -uk, rus. sundúk). Vechĭ. Sipet, ladă. Azĭ Dobr. Coșu căruțeĭ, partea în care șezĭ și’n care puĭ lucrurile. – Vechĭ și sînduc, sănduc, senduc. Și azĭ în est sînduc, sunduc, sipet, ladă (de bagaje).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săndúc V. sandîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sendúc V. sandîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sîndúc, V. sandîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sundúc, V. sandîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SANDÂC s. v. cufăr, dric, ladă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sandîc s. v. CUFĂR. DRIC. LADĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sănduc (-curi), s. n. – Cufăr, ladă. – Var. sandîc, sînduc, sunduc. Tc. sanduk (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σεντούϰι, bg., sb. sanduk, pol., rus. sanduk. Săndulie, s. f. (lădoi), cuvînt mold. folosit de V. I. Popa, probabil în loc de *sănduclie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sandâc2 s.n. (înv.) intenție.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |