2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

svârcolire sf vz zvârcolire

svârcolire f. 1. încolăciturâ; 2. convulsiune.

ZVÂRCOLI, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

ZVÂRCOLI, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

ZVÂRCOLIRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

ZVÂRCOLIRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

vârcoli [At: DOSOFTEI, V. S. mai 115v/12 / V: ~rgo~, ~rguli / Pzi: ~lesc / E: bg връголия (5) cf vârcălui] 1 vr (Îrg; d. ființe) A se zvârcoli (1). 2 vr (D. ființe) A se răsuci (în mod repetat). 3 vr (Îvr; d. ființe; cu determinări locale) A se salva (zbătându-se). 4 vt (Îvr) A zdruncina. 5 vt (Reg; c. i. aluatul de pâine dospit) A pregăti pentru copt, rupând bucăți și dându-le forma dorită.

zvârcoli vr [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 291 / V: (îvr) ~rgoli, (înv) svâcoli, svâlc~ / S și: sv~ / Pzi: ~lesc, zvârcol / E: bg връгоия] 1 A se zbuciuma (5). 2 A se răsuci continuu în timpul somnului (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare) Si: a se frământa, a se neliniști, a se pârpăli, (reg) a se cioșmoli. 3 (Pex) A se învârti încolo și încoace Si: a se agita. 4 (Fig) A se zbuciuma (2).

zvârcolire sf [At: VALIAN, V. / V: (îvr) vârcolire / S și: sv~ / Pl: ~ri / E: zvârcoli] 1 Zbucium (4). 2 Agitație din timpul somnului (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare) Si: agitare, frământare, neliniște, zbuciumare (6). 3 (Pex) Învârtire încolo și încoace. 4 (Fig) Frământare lăuntrică.

vîrcoli vb. IV. refl. (înv., reg.; despre ființe) A se zvîrcoli. Cum se vîrcolea în brațele mele! (C. NEGR.). • prez. ind. -esc. /cf. bg. връголия.

zvîrcoli vb. IV. refl. 1 A se zbate, a se răsuci, a face mișcări bruște, violente (de durere sau pentru a scăpa, a se elibera). Se zvîrcolea ca o șopîrlă călcată pe cap (CAR.). ◊ Expr. A se zvîrcoli ca în gură de șarpe v. gură. ♦ A se întoarce de pe o parte pe alta (în așternut) (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). Se zvîrcolea în patul lui (SADOV.). ♦ Ext. A se învîrti încoace și încolo (de neastîmpăr); a nu-și găsi locul. 2 Fig. A-și pierde liniștea agitîndu-se; a se zbuciuma, a se frămînta sufletește. Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești (POPA). • prez.ind. -esc. și svîrcoli, zvîrgoli vb. IV. /<bg. въркалям.

zvîrcolire s.f. Acțiunea de a se zvîrcoli; mișcare spasmodică; agitare, frămîntare; zvîrcolitură, (fam.) zvîrcoleală. ◊ Fig. Noaptea se înălța din ascunzișuri sugrumînd cele din urmă zvîrcoliri de lumină (REBR.). • pl. -i. /v. zvîrcoli.

ZVÎRCOLI, zvîrcolesc, vb. IV. Refl. A se zbate, a face mișcări spasmodice. Începură să se împiedice de trupuri căzute, unele înțepenite, altele care încă se zvîrcoleau. PAS, Z. IV 86. Capul cerbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANGĂ, P. 226. ◊ Fig. [Fagii] se zvîrcoleau în suflarea vîntului, își făceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187. Limbile de flăcări țîșneau, se zvîrcoleau, se împleteau neîncetat ca niște șerpi. REBREANU, R. II 105. Deodată, ca un șarpe de foc se zvîrcolește în nori, ș-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. (Tranz.) Sălciile își zvîrcoleau frunzișul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28. ♦ A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). Se zvîrcoli neliniștită. Îi era prea cald cu atîtea pături. DUMITRIU, N. 134. Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pînzele patului. GALACTION, O. I 77. În arșița cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un țințar zvîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. Fig. Ideea se zvîrcolea în sufletul lui, dar nu izbutea să se înfăptuiască pe hîrtie. REBREANU, I. 103. Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești, care de care mai năbădăioasă. POPA, V. 187. ♦ A se frămînta, a se zbuciuma, a se agita. Grecul se zvîrcolea de ciudă; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117. ♦ A se mișca cu vioiciune încoace și încolo. Erau unsprezece bursucei, cari se zvîrcoleau, chițăind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42. – Variante: zvîrgoli (SBIERA, P. 82), vîrcoli (GANE, N. II 67), svilcoli (NEGRUZZI, S. II 165) vb. IV.

ZVÎRCOLIRE, zvîrcoliri, s. f. Faptul de a se zvîrcoli. Mișcare bruscă și spasmodică, pricinuită de o durere puternică; zbatere. Iar generosul sînge din vine i se-mparte în lungi șiroaie care roșesc al său vestmînt Și capul i se zbate în zvîrcoliri deșarte. MACEDONSKI, O. I 255. Păzitorii norocului auzi urletul și zvîrcolirea balaurilor, și ieși să-l întîmpine la poartă. ȘEZ. IX 114. 2. Fig. Agitare, frămîntare. De unde eram, am văzut lămurit zvîrcolirea luptei. SADOVEANU, P. S. 136. Îi era somn, rîvnea să doarmă, dar, cu cît încerca să-și mulcomească zvîrcolirile sufletului, cu atît gîndurile izvorau mai furtunoase. REBREANU, P. S. 164.

ZVÎRCOLI, zvîrcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice. ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învîrti încoace și încolo (de neastîmpăr); a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frămînta. – Comp. bg. vărgaljam.

ZVÎRCOLIRE, zvîrcoliri, s. f. Faptul de a se zvîrcoli; mișcare spasmodică; agitare, frămîntare.

A SE ZVÂRCOLI mă ~esc intranz. 1) A face mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se răsuci în așternut de neliniște. 3) A se mișca încolo și încoace (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se frământa; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violență; a se neliniști; a se zbuciuma; a se îngrijora; a se frământa. /<bulg. vărgaljan

svârcolì v. a se suci, a se sbate de durere: se svârcolește ca un șarpe. [Cf. slovean SVRĬETI, a suci, și ocol (cf. rotocol)].

vârcolì v. a se svârcoli; se vârcolia în brațele mele NEGR. [Tras din vârcol, învârtejire: origină necunoscută].

zvîrcolésc și (nord) vîrc- (mă) v. refl. (d. vîrcol. Cp. și cu ung. vergödni, a. î.). Mă zbat, mă răsucesc de durere orĭ ca să scap de unde-s prins. În Trans. și zvîrg-, la Dos. vîrg-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zvârcoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zvârcolesc, 3 sg. se zvârcolește, imperf. 1 sg. mă zvârcoleam; conj. prez. 1 sg. să mă zvârcolesc, 3 să se zvârcolească; imper. 2 sg. afirm. zvârcolește-te; ger. zvârcolindu-mă

zvârcolire s. f., g.-d. art. zvârcolirii; pl. zvârcoliri

zvârcoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolesc, imperf. 3 sg. se zvârcolea; conj. prez. 3 să se zvârcolească

zvârcolire s. f., g.-d. art. zvârcolirii; pl. zvârcoliri

zvârcoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvârcolesc, imperf. 3 sg. zvârcolea; conj. prez. 3 sg. și pl. zvârcolească

zvârcolire s. f., g.-d. art. zvârcolirii; pl. zvârcoliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVÂRCOLI vb. 1. v. zbate. 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. v. tăvăli. 4. v. foi. 5. v. agita. 6. a se frământa, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.)

ZVÂRCOLIRE s. 1. v. zbatere. 2. v. tăvălire.

ZVÎRCOLI vb. 1. a se zbate. (Peștele se ~ în năvod.) 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. a se tăvăli. (Cîinele se ~ în iarbă.) 4. a se foi, a se perpeli, a se răsuci, a se suci, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Nu te mai ~ atîta!) 5. a se agita, a se frămînta, a se neliniști, a se zbuciuma, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (De ce te ~ în mod inutil?) 6. a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.)

ZVÎRCOLIRE s. 1. zbatere, zvîrcoleală, zvîrcolitură. (~ peștelui în năvod.) 2. tăvălire. (~ cuiva pe jos de durere.)

Intrare: zvârcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârcoli
  • zvârcolire
  • zvârcolit
  • zvârcolitu‑
  • zvârcolind
  • zvârcolindu‑
singular plural
  • zvârcolește
  • zvârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolesc
  • zvârcoleam
  • zvârcolii
  • zvârcolisem
a II-a (tu)
  • zvârcolești
(să)
  • zvârcolești
  • zvârcoleai
  • zvârcoliși
  • zvârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârcolește
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcolea
  • zvârcoli
  • zvârcolise
plural I (noi)
  • zvârcolim
(să)
  • zvârcolim
  • zvârcoleam
  • zvârcolirăm
  • zvârcoliserăm
  • zvârcolisem
a II-a (voi)
  • zvârcoliți
(să)
  • zvârcoliți
  • zvârcoleați
  • zvârcolirăți
  • zvârcoliserăți
  • zvârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcoleau
  • zvârcoli
  • zvârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârgoli
  • zvârgolire
  • zvârgolit
  • zvârgolitu‑
  • zvârgolind
  • zvârgolindu‑
singular plural
  • zvârgolește
  • zvârgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolesc
  • zvârgoleam
  • zvârgolii
  • zvârgolisem
a II-a (tu)
  • zvârgolești
(să)
  • zvârgolești
  • zvârgoleai
  • zvârgoliși
  • zvârgoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârgolește
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgolea
  • zvârgoli
  • zvârgolise
plural I (noi)
  • zvârgolim
(să)
  • zvârgolim
  • zvârgoleam
  • zvârgolirăm
  • zvârgoliserăm
  • zvârgolisem
a II-a (voi)
  • zvârgoliți
(să)
  • zvârgoliți
  • zvârgoleați
  • zvârgolirăți
  • zvârgoliserăți
  • zvârgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgoleau
  • zvârgoli
  • zvârgoliseră
svâlcoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
svâcoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârcoli
  • vârcolire
  • vârcolit
  • vârcolitu‑
  • vârcolind
  • vârcolindu‑
singular plural
  • vârcolește
  • vârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolesc
  • vârcoleam
  • vârcolii
  • vârcolisem
a II-a (tu)
  • vârcolești
(să)
  • vârcolești
  • vârcoleai
  • vârcoliși
  • vârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • vârcolește
(să)
  • vârcolească
  • vârcolea
  • vârcoli
  • vârcolise
plural I (noi)
  • vârcolim
(să)
  • vârcolim
  • vârcoleam
  • vârcolirăm
  • vârcoliserăm
  • vârcolisem
a II-a (voi)
  • vârcoliți
(să)
  • vârcoliți
  • vârcoleați
  • vârcolirăți
  • vârcoliserăți
  • vârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolească
  • vârcoleau
  • vârcoli
  • vârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svârcoli
  • svârcolire
  • svârcolit
  • svârcolitu‑
  • svârcolind
  • svârcolindu‑
singular plural
  • svârcolește
  • svârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolesc
  • svârcoleam
  • svârcolii
  • svârcolisem
a II-a (tu)
  • svârcolești
(să)
  • svârcolești
  • svârcoleai
  • svârcoliși
  • svârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svârcolește
(să)
  • svârcolească
  • svârcolea
  • svârcoli
  • svârcolise
plural I (noi)
  • svârcolim
(să)
  • svârcolim
  • svârcoleam
  • svârcolirăm
  • svârcoliserăm
  • svârcolisem
a II-a (voi)
  • svârcoliți
(să)
  • svârcoliți
  • svârcoleați
  • svârcolirăți
  • svârcoliserăți
  • svârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolească
  • svârcoleau
  • svârcoli
  • svârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svilcoli
  • svilcolire
  • svilcolit
  • svilcolitu‑
  • svilcolind
  • svilcolindu‑
singular plural
  • svilcolește
  • svilcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolesc
  • svilcoleam
  • svilcolii
  • svilcolisem
a II-a (tu)
  • svilcolești
(să)
  • svilcolești
  • svilcoleai
  • svilcoliși
  • svilcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svilcolește
(să)
  • svilcolească
  • svilcolea
  • svilcoli
  • svilcolise
plural I (noi)
  • svilcolim
(să)
  • svilcolim
  • svilcoleam
  • svilcolirăm
  • svilcoliserăm
  • svilcolisem
a II-a (voi)
  • svilcoliți
(să)
  • svilcoliți
  • svilcoleați
  • svilcolirăți
  • svilcoliserăți
  • svilcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolească
  • svilcoleau
  • svilcoli
  • svilcoliseră
Intrare: zvârcolire
zvârcolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârcolire
  • zvârcolirea
plural
  • zvârcoliri
  • zvârcolirile
genitiv-dativ singular
  • zvârcoliri
  • zvârcolirii
plural
  • zvârcoliri
  • zvârcolirilor
vocativ singular
plural
svârcolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • svârcolire
  • svârcolirea
plural
  • svârcoliri
  • svârcolirile
genitiv-dativ singular
  • svârcoliri
  • svârcolirii
plural
  • svârcoliri
  • svârcolirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvârcoli, zvârcolescverb

  • 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zbate
    • format_quote Începură să se împiedice de trupuri căzute, unele înțepenite, altele care încă se zvîrcoleau. PAS, Z. IV 86. DLRLC
    • format_quote Capul cerbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANGĂ, P. 226. DLRLC
    • format_quote figurat [Fagii] se zvîrcoleau în suflarea vîntului, își făceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187. DLRLC
    • format_quote figurat Limbile de flăcări țîșneau, se zvîrcoleau, se împleteau neîncetat ca niște șerpi. REBREANU, R. II 105. DLRLC
    • format_quote figurat Deodată, ca un șarpe de foc se zvîrcolește în nori, ș-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Sălciile își zvîrcoleau frunzișul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28. DLRLC
    • 1.1. A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: întoarce
      • format_quote Se zvîrcoli neliniștită. Îi era prea cald cu atîtea pături. DUMITRIU, N. 134. DLRLC
      • format_quote Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pînzele patului. GALACTION, O. I 77. DLRLC
      • format_quote În arșița cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un țînțar zvîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. DLRLC
      • format_quote figurat Ideea se zvîrcolea în sufletul lui, dar nu izbutea să se înfăptuiască pe hîrtie. REBREANU, I. 103. DLRLC
      • format_quote figurat Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești, care de care mai năbădăioasă. POPA, V. 187. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune A se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        sinonime: învârti
        • format_quote Erau unsprezece bursucei, cari se zvîrcoleau, chițăind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
  • 2. figurat A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Grecul se zvîrcolea de ciudă; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117. DLRLC
etimologie:

zvârcolire, zvârcolirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar generosul sînge din vine i se-mparte în lungi șiroaie care roșesc al său vestmînt Și capul i se zbate în zvîrcoliri deșarte. MACEDONSKI, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Păzitoru norocului auzi urletul și zvîrcolirea balaurilor, și ieși să-l întîmpine la poartă. ȘEZ. IX 114. 2. DLRLC
    • format_quote figurat De unde eram, am văzut lămurit zvîrcolirea luptei. SADOVEANU, P. S. 136. DLRLC
    • format_quote figurat Îi era somn, rîvnea să doarmă, dar, cu cît încerca să-și mulcomească zvîrcolirile sufletului, cu atît gîndurile izvorau mai furtunoase. REBREANU, P. S. 164. DLRLC
etimologie:
  • vezi zvârcoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.