13 intrări

78 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciut1, ~ă a [At: CANTEMIR, I. 1.1, 126 / V: (reg) șut / Pl: ~úți, ~e / E: ns cf alb shut] 1 (D. vite) Căruia i s-au tăiat coarnele. 2 (D. vite) Căruia i-au picat coarnele. 3 (D. vite) Cu ambele coarne lăsate în jos. 4 (D. vite) Fără un corn. 5 (Rar; d. vite) Care are coada tăiată. 6 (D. animale, mai ales d. câini) Cu urechile mici (sau fără urechi) Cf ciul. 7 (D. lâna oilor) De o culoare deosebită. 8 (Trs; d. oameni îf șut) Stângaci. 9 (Trs; fig; d. oameni îf șut) Tont.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.

SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

SÚTĂLEA, SÚTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea. – Sută + le + a.

SÚTĂLEA, SÚTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea. – Sută + le + a.

ȘUT3, -Ă adj. v. ciut.

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre vite și alte animale cornute) Fără coarne. Bou ciut. Capră ciută,Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93. – Variantă: (regional) șut, -ă (ȘEZ. III 10, TEODORESCU, P. P. 401) adj.

SÚTĂ, sute, num. card. (Adesea precedat de alt numeral, care indică despre cîte sute e vorba) Numărul care își are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu. Pot să-ți descriu, după documente precise, cum a fost viața de aci acum cincizeci, o sută ori două de ani. C. PETRESCU, V. 351. Dar nu făcu ca la o sută de pași și iată că dete peste un tăune. ISPIRESCU, L. 44. A petrecut zile întregi la capul meu, fără a închide ochii. De-aș trăi o sută de ani, nu voi uita că-i sînt datoare cu viața. ALECSANDRI, T. I 341. Mai bine o pasăre în colivie decît o sută pe gard ( = mai bine mai puțin și sigur decît mult și nesigur). ◊ Loc. adj. (Despre dobînzi, procente) La sută = corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei, unei cantități de o sută de unități. Dobînda se socotește cu atîta la sută.Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin, cu totul; p. ext. sigur, fără îndoială. Planul a fost realizat sută la sută.Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = un număr mare, nedeterminat. Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu, că doar sute și mii de brațe trebuie acolo, nu șagă. CREANGĂ, P. 155. Maică, fericirea mea, Ești bătrînă și nu crezi... Și nici nu vezi Că dintr-o sută ș-o mie Numai una-mi place mie? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului... Că te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute, Și mai mari, și mai mărunte. id. ib. 276. ◊ (Formînd numeralul adverbial corespunzător) Ți-am spus de o sută de ori acest lucru. ♦ (Substantivat) a) Cifra care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. Am scris o sută pe tablă. b) Monedă de o sută. Săracele sutele, Cum mărită mutele!... Lăcomii și eu la sută, Și luai și eu o mută. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 455. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică.

SÚTĂLEA, SÚTA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea.

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).

ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].

ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)

AL SÚTĂLEA a ~a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o sută în ordinea numărării; care vine după al nouăzeci și nouălea. ~ gol.A ~a parte care constituie o parte dintr-o sută de părți egale; o sutime. /sută + le + a

CIUT ciútă (ciuți, ciúte) și substantival (despre animale cornute) Care este lipsit de coarne; fără coarne. /Cuv. autoht.

SÚTĂ2 ~e f. 1) Număr constând din o sută de unități. ◊ La ~ raportat la o sumă de o sută de unități. ~ la ~ a) în întregime; complet; b) exact; sigur; fără îndoială; cu siguranță. ~e și mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<sl. suto

SÚTĂ1 ~e num. card. 1) Nouăzeci plus zece. O ~ de pagini. 2) cu valoare de num. ord. Al sutălea; a suta. /<sl. suto

A ȘUTÁ ~éz tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter

ciut a. lipsit de un corn (despre vite). [Termen înrudit cu ciot, trunchiu, și însemnând lit. trunchiat].

sută num. 1. număr ce conține de zece ori zece; 2. număr mare: ți-am spus’o de o sută de ori. [Slav. SŬTO (unicul numeral românesc de origină străină)].

șut a. Mold. ciut (de coarne): vacă șută de un corn. [Șerb. ȘUT].

cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut.

sútă f., pl. e (vsl. sŭto, lat. centum, vgr. ’ekatón, scr. çatam, vgot. hund). Cantitate de zece orĭ maĭ mare de cît zece. Sută de francĭ (saŭ alte monete): se vedeaŭ sutele în ladă. Prov. Sutele mărită slutele, și miile urgiile, baniĭ fac să se mărite urîtele. O sută (num.), de 10 orĭ 10: o sută de anĭ, două sute de francĭ. Număr mare: ți-am spus de o sută de orĭ, de sute de orĭ (de foarte multe orĭ). Miĭ și sute, foarte mult, foarte multe. O sută de miĭ, o zecime din milion.

sútălea, súta num. ord. de la o sută: al sutălea cartuș, a suta oară. – Fals sútelea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

ciut adj. m., pl. ciuți; f. ciútă, pl. ciúte

sútă1 (o ~)/sútă (o sută de dolari, sută la sută) num.; 100/C

sútă2 s. f. (prima ~ de lei), g.-d. art. sútei; pl. súte

sútălea (al o ~) (referitor la o sută) num. m., f. a súta/a o súta

sútelea (al + num. + ~) (referitor la sute) num. m. (al două sutelea), f. a... súta (a două suta etc.)

șápte súte num.; 700/DCC

șutá (a ~) vb., ind. prez. 3 șuteáză

ciut adj. m., pl. ciuți; f. sg. ciútă, pl. ciúte

dóuă sútelea (precedat de al) num. m., f. a dóuă súta

pátru súte num. (sil. -tru)

sútălea (precedat de al +num., referitor la sută) num. m., f. a súta/a o súta

sútelea (precedat de al + num., referitor la sute) num. m. (al două sutelea), f. a...súta (a două suta)

șutá vb., ind. prez. 1 sg. șutéz, 3 sg. și pl. șuteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

SÚTĂ s. v. secol, veac.

SÚTĂ s. (fam.) sutar. (Împrumută-mă cu o ~.)

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

SU s. (fam.) sutar. (Împrumută-mă cu o ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciut (ciútă), adj.1. Cu coarnele tăiate, fără coarne sau fără un corn. – 2. Cu urechile tăiate, fără urechi sau fără o ureche. – 3. (Animal) care are coarnele sau urechile foarte mici. – 4. (Trans.) Greoi, neîndemînatic. – Var. șut, ciut, megl. ciut. Creație expresivă, ca ciot „ciuntitură” și bot „rît; cioc” (cu der. bont „tocit” ca ciunt). Cf. it. ciotto „șchiop”, a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvînt comun aproape tututor limbilor balcanice (alb. šut, šüt, bg., sb. šut, mag. csuta, suta, ceh. šutá, pol. szuty, rut. šuta, toate cu sensul de „fără coarne”), fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din rom. Totuși opiniile asupra originilor cuvîntului rom. sînt împărțite. Cea mai curentă este cea care îl derivă din alb. (Meyer 420; Philippide, II, 707; Capidan, Dacor., I, 512 și II, 550; DAR); pentru a rezolva dificultatea ridicată de fonetism, s-a apelat la (Capidan) la explicația care pornește de la forma alb. articulată të šut. Această ipoteză nu este imposibilă, însă nu este folositoare, în lumina tuturor rădăcinilor expresive rom., care indică, prin aceleași mijloace, aceeași noțiune. După Cihac, II, 59, ar trebui pornit de la bg. După Pascu, I, 194, de la un lat. *tiutus, din gr. τυτθός și după Giulgea, RF, 49, din lat. exutus „scos, luat”, ipoteze forțate și neinteresante. Cf. Rosetti, II, 114. Aceeași rădăcină prezintă și o var. cu infix nazal, ciunt, adj. (mutilat; ciung; se spune despre oamenii, animalele sau obiectele cărora le lipsește un membru sau o parte), pentru a cărui formație cf. paralelismul lui bot și bont, ciont și probabil cioc și ciung; cf. și it. cioncare (calabr. ciuncari) „a mutila”. Der. ciunti (var. ciunta), vb. (a tăia, a reteza, a amputa, a tăia crengi); ciuntitură, s. f. (acțiunea de a reteza; membru sau parte retezată); ciută, s. f. (căprioară; animal sălbatic, fiară), pe care Capida, Dacor., I, 512 și II, 550 și DAR îl derivă direct din alb. të šute „ciută”; ciutărie, s. f. (parc rezervat pentru creșterea cerbilor); ciutac (var. ciutan, ciutaș), s. m. (nume de bou); ciutit, adj. (fără coarne).

sútă (-te), s. f. – Numărul care urmează după nouăzeci și nouă. – Mr., megl. sută. Sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381), cf. bg., sb., cr., ceh., pol., rus. sto. Trecerea lui ŭu este greu de explicat, cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 și Skok, Slavia, IV, 132, și i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o proveniență persană a cuvîntului rom. și nu sl. (G. Meyer, Alb. St., IV, 47). Este singurul numeral rom. de origine nelatină. Der. sutar, s. n. (sută, centenar; Arg., bilet de o sută de lei); sutaș, s. m. (centurion); sutălea (var. sutelea), num. ord.; sutime, s. f. (a suta parte; centenar); însuti, vb. (a multiplica cu o sută).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn.

ciút, -ă, ciuți, -te, adj. – 1. Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte / La oile cele ciute”; „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi, 1925: 121). 2. Cu coada tăiată. 3. Cu urechi mici. 4. Stângaci, neîndemânatic. ♦ (onom.) Șut, Șuta, Șutea, nume de familie în Maramureș. – Cf. alb. shut (DEX, MDA); termen autohton (alb. shut) (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș); creație expresivă ca și ciot și bot (DER).

șut2, adj. – v. ciut („fără coarne”).

ciút, -ă, adj. – Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte / La oile cele ciute” – Termen autohton (Brâncuși 1963; Rosetti 1962); Cf. alb. shut.

șut2, -ă, (ciut), adj. – (ref. la animale cornute) Fără corn; ciut, ciunt; sau cu cornițe foarte mici: „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi 1925: 121). – Termen autohton, cf. alb. shut (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat între Anglia și Franța pentru terit. franceze stăpânite de dinastia engleză și pentru Flandra. În prima parte, Anglia a obținut victorii importante în bătăliile de la Crécy (1346) și Poitiers (1356), ocupând o mare parte a terit. Franței. În deceniul 8 al sec. 14, francezii au reușit să recucerească aproape toate terit., dar după bătălia de la Azincourt (1415) au pierdut N Franței și Parisul. Spre sfârșit, războiul a căpătat un caracter popular, prin intrarea în acțiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc și, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Franței, cu excepția portului Calais, pe care l-a mai stăpânit până în 1558.

SUTĂ subst. 1. Suta b. (17 A V 330); Sut/escu, Ion, olt (Î Div); – Ioan post. (Bibl. Rom. veche III); -ești (Hur). 2. + -ilă: Sutilă, munt. (RI XVIII 23). 3. Sutașul St. munt. (Sd VII 306); – Ifrem 1699 (AO III 43), din subst. sutaș.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

la opt sute și un pol expr. (înv.) elegant.

Intrare: cinci sute
cinci sute numeral cardinal
compus
  • cinci sute
Intrare: ciut
ciut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciut
  • ciutul
  • ciutu‑
  • ciu
  • ciuta
plural
  • ciuți
  • ciuții
  • ciute
  • ciutele
genitiv-dativ singular
  • ciut
  • ciutului
  • ciute
  • ciutei
plural
  • ciuți
  • ciuților
  • ciute
  • ciutelor
vocativ singular
plural
șut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
  • șu
  • șuta
plural
  • șuți
  • șuții
  • șute
  • șutele
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
  • șute
  • șutei
plural
  • șuți
  • șuților
  • șute
  • șutelor
vocativ singular
plural
Intrare: două sute
două sute
compus
  • două sute
Intrare: nouă sute
nouă sute numeral cardinal
compus
  • nouă sute
Intrare: opt sute
opt sute numeral cardinal
compus
  • opt sute
Intrare: patru sute
patru sute numeral cardinal
compus
  • patru sute
Intrare: sută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • su
  • suta
plural
  • sute
  • sutele
genitiv-dativ singular
  • sute
  • sutei
plural
  • sute
  • sutelor
vocativ singular
plural
C simbol
  • pronunție: ce, cî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • C
Intrare: Sută
Sută nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sută
Intrare: sutălea
sutălea numeral ordinal
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P96)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • sutălea
  • suta
plural
  • sutălea
  • suta
genitiv-dativ singular
  • sutălea
  • suta
plural
  • sutălea
  • suta
sutelea numeral ordinal
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P50)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • sutelea
  • suta
  • sutea
plural
  • sutelea
  • suta
  • sutea
genitiv-dativ singular
  • sutelea
  • suta
  • sutea
plural
  • sutelea
  • suta
  • sutea
Intrare: șapte sute
șapte sute numeral cardinal
compus
  • șapte sute
Intrare: șase sute
șase sute numeral cardinal
compus
  • șase sute
Intrare: șuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuta
  • șutare
  • șutat
  • șutatu‑
  • șutând
  • șutându‑
singular plural
  • șutea
  • șutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șutez
(să)
  • șutez
  • șutam
  • șutai
  • șutasem
a II-a (tu)
  • șutezi
(să)
  • șutezi
  • șutai
  • șutași
  • șutaseși
a III-a (el, ea)
  • șutea
(să)
  • șuteze
  • șuta
  • șută
  • șutase
plural I (noi)
  • șutăm
(să)
  • șutăm
  • șutam
  • șutarăm
  • șutaserăm
  • șutasem
a II-a (voi)
  • șutați
(să)
  • șutați
  • șutați
  • șutarăți
  • șutaserăți
  • șutaseți
a III-a (ei, ele)
  • șutea
(să)
  • șuteze
  • șutau
  • șuta
  • șutaseră
Intrare: trei sute
trei sute numeral cardinal
compus
  • trei sute
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciut șuț șut

  • 1. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Bou ciut. Capră ciută,
      surse: DLRLC
    • Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247.
      surse: DLRLC
    • O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

sută C

  • 1. numeral cardinal (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: sutișoară 4 exemple
    exemple
    • Pot să-ți descriu, după documente precise, cum a fost viața de aci acum cincizeci, o sută ori două de ani. C. PETRESCU, V. 351.
      surse: DLRLC
    • Dar nu făcu ca la o sută de pași și iată că dete peste un tăune. ISPIRESCU, L. 44.
      surse: DLRLC
    • A petrecut zile întregi la capul meu, fără a închide ochii. De-aș trăi o sută de ani, nu voi uita că-i sînt datoare cu viața. ALECSANDRI, T. I 341.
      surse: DLRLC
    • Mai bine o pasăre în colivie decât o sută pe gard = mai bine mai puțin și sigur decât mult și nesigur.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Dobânda se socotește cu atâta la sută.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. locuțiune adverbială Sută la (sau în) sută = în întregime, cu totul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: complet (adj.) deplin
      • 1.2.1. prin extensiune Sigur, fără îndoială.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
        exemple
        • Planul a fost realizat sută la sută.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu, că doar sute și mii de brațe trebuie acolo, nu șagă. CREANGĂ, P. 155.
        surse: DLRLC
      • Maică, fericirea mea, Ești bătrînă și nu crezi... Și nici nu vezi Că dintr-o sută ș-o mie Numai una-mi place mie? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100.
        surse: DLRLC
      • Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului... Că te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute, Și mai mari, și mai mărunte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Are valoare de numeral ordinal.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: sutălea un exemplu
      exemple
      • Rândul o sută.
        surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.5. Formează numeralul adverbial corespunzător.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ți-am spus de o sută de ori acest lucru.
        surse: DLRLC
  • 2. substantiv feminin Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Am scris o sută pe tablă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. Bancnotă (monedă) de o sută de lei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sutar un exemplu
      exemple
      • Săracele sutele, Cum mărită mutele!... Lăcomii și eu la sută, Și luai și eu o mută. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 455.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. substantiv feminin Obiect marcat cu această cifră.
    surse: NODEX

etimologie:

sutălea sutelea

  • 1. (Precedat de articolul „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (Precedat de articolul „al”, „a” [+ numeralul cardinal o]) Referitor la o sută.
      surse: DOOM 2 2 exemple
      exemple
      • Al (o) sutălea.
        surse: DOOM 2
      • A (o) suta.
        surse: DOOM 2
    • comentariu Pentru sute vezi sutelea (1.).

etimologie:

  • Sută + le + a
    surse: DEX '09 DEX '98

sutelea sutălea

  • 1. (Precedat de articolul „al”, „a” + numeral cardinal [mai mare ca unu]) Referitor la sute.
    surse: DOOM 2 2 exemple
    exemple
    • Al două sutelea.
      surse: DOOM 2
    • A două suta.
      surse: DOOM 2
  • comentariu Pentru o sută vezi sutălea (1.1.).

etimologie:

șuta

  • 1. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: da (verb) trage

etimologie: