2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURZÍ, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.

SURZÍ, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.

SURZÍ, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde auzul, a deveni (complet sau parțial) surd. V. asurzi. Surzea tot mai rău în vremea din urmă. DUMITRIU, P. F. 64. Am văzut pe Radu haiducul pe care l-a băgat Caragea în ocna părăsită... surzise și ologise. FILIMON, C. 301. 2. Tranz. A lua cuiva auzul, a face pe cineva surd. De urechi o au surzit. TEODORESCU, P. P. 381.

A SURZÍ ~ésc tranz. pop. v. A ASURZI. /Din surd

surzì v. a se face surd. [Lat. SURDESCERE].

asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m’aĭ asurzit cu atîtea țipete.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzésc, imperf. 3 sg. surzeá; conj. prez. 3 să surzeáscă

surzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzésc, imperf. 3 sg. surzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. surzeáscă; ger. surzínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURZÍ vb. (MED.) a asurzi. (A ~ de tot.)

SURZI vb. a asurzi. (A ~ de tot.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

surzéște adv. (înv.) în mod surd; în manieră surdă; ca surzii.

Intrare: surzește
surzește
invariabil (I1)
  • surzește
Intrare: surzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surzi
  • surzire
  • surzit
  • surzitu‑
  • surzind
  • surzindu‑
singular plural
  • surzește
  • surziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surzesc
(să)
  • surzesc
  • surzeam
  • surzii
  • surzisem
a II-a (tu)
  • surzești
(să)
  • surzești
  • surzeai
  • surziși
  • surziseși
a III-a (el, ea)
  • surzește
(să)
  • surzească
  • surzea
  • surzi
  • surzise
plural I (noi)
  • surzim
(să)
  • surzim
  • surzeam
  • surzirăm
  • surziserăm
  • surzisem
a II-a (voi)
  • surziți
(să)
  • surziți
  • surzeați
  • surzirăți
  • surziserăți
  • surziseți
a III-a (ei, ele)
  • surzesc
(să)
  • surzească
  • surzeau
  • surzi
  • surziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)