opțiuni
  • info

3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

surut sn vz suret1

SURET, sureturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țările Române) Copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori). – Din tc. suret.

suret1 sn [At: AXINTE URICARIUL, LET. II, 169 / 8 / V: (rar) ~rut / Pl: ~uri, ~e, (rar) ~curi / E: tc suret] (Înv) Copie sau traducere a unui act sau a unei scrisori.

suruț, ~ă a, s [At: ALEXICI, L. P. 163 / Pl: ~i, ~e / E: sur + -uț] (Trs) 1-2 Suruleț (1-2). 3-4 (Cal) care bate în sur (1).

SURET, sureturi, s. n. (În evul mediu, în țările românești) Copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori). – Din tc. suret.

SURET, sureturi, s. n. (Învechit) Copie (a unui act, a unei scrisori). Trimisese Nicolai-vodă la Poartă suretul acei cărți ce-i trimisese hanul și pașa. La TDRG.

surét n., pl e (turc. ar. suret). Vechĭ. Copie. V. izvod.

șurút, V. șart.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suret (înv.) s. n., pl. sureturi

suret (înv.) s. n., pl. sureturi

suret s. n., pl. sureturi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suret (-te), s. n. – Copie, traducere. – Mr. surete. Tc. (arab.) suret (Șeineanu, III, 112), cf. sb. suret „figură”, bg. surat „imagine”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suret2 s.n. (reg.) culesul strugurilor.

suruț, -ă, adj. (reg.) (cal) care bate în sur; suruleț.

Intrare: suret
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suret
  • suretul
  • suretu‑
plural
  • sureturi
  • sureturile
genitiv-dativ singular
  • suret
  • suretului
plural
  • sureturi
  • sureturilor
vocativ singular —
plural —
surut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: suruț
suruț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suruț
  • suruțul
  • suruțu‑
  • suruță
  • suruța
plural
  • suruți
  • suruții
  • suruțe
  • suruțele
genitiv-dativ singular
  • suruț
  • suruțului
  • suruțe
  • suruței
plural
  • suruți
  • suruților
  • suruțe
  • suruțelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șurut
șurut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suret, sureturisubstantiv neutru

  • 1. în Evul Mediu Țările Române Copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trimisese Nicolai-vodă la Poartă suretul acei cărți ce-i trimisese hanul și pașa. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.