SURSĂ DE LUMINĂ. Subst. Sursă (izvor) de lumină, lumină; corp de iluminat. Lampă, lămpiță (dim.), lămpușoară (rar); lampă de petrol, petromax, gaiță (reg.), gazorniță; opaiț, văpăiță (pop.), șterț (reg.); candelă; felinar, fanar (înv.), fanal (înv.); lampion, lanternă venețiană, lanternă. Luminare, lumînărică (dim.), lumină (pop.), luminiță (pop.). Faclă, torță, făclie, făclioară (dim.), făcliuță, văpaie, văpăiță, masală (înv.). Arc electric (voltaic). Lampă electrică, lampă cu incandescență; bec, beculeț (dim.); tub fluorescent, tub cu neon; lustră; lampadar; candelabru; sfeșnic; plafonieră; aplică. Lanternă; lanternă magică. Aparat de proiecție; proiector; reflector. Blitz. Far. Lampagiu (ieșit din uz), lampist, fanaragiu (înv.), mucarnic (înv.), masalagiu (înv.), făclier (rar). Adj. Luminos, strălucitor; luminător; luminescent; fluorescent. Vb. A lumina, a ilumina, a răspîndi lumină; a arde. A aprinde (lumina). A stinge (lumina). V. foc, lumină.