Definiția cu ID-ul 962990:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPRINZĂTOR, -OARE, surprinzători, -oare, adj. Care provoacă surprindere (prin faptul că este neprevăzut, nebănuit, neașteptat). Erau mii de crustacee de toate mărimile, neclasate încă de naturaliști, de colorile și de desenurile cele mai surprinzătoare. SADOVEANU, Î. A. 65. Norocul are toane și ciudățenii surprinzătoare. GALACTION, O. I 110. ♦ Impresionant, uimitor. În «Povestea vorbei» am cetit surprinzătoarele povești ale lui Ilie Pietraru, operă necompletă, însă de o mare valoare documentară. SADOVEANU, E. 164. Toate îi păreau ciudate, surprinzătoare, întocmai ca unui copil care întoarce cu nerăbdare foile albumului ca să vază alte cadre. BASSARABESCU, S. N. 70. ◊ (Adverbial) Era o tulpină... plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. ◊ (Ca determinativ pe lîngă un adjectiv sau un adverb) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. Masa era surprinzător de bogată. CAMIL PETRESCU, U. N. 30.