3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

surguciu sn vz surguci

surguciu n. 1. peniș împodobit cu diamante la o căciulă domnească: în fruntea-mi să lucească surguciu ca o stea AL.; 2. Bot. nemțișori de grădină. [Turc. SORGUČ, egretă].

SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

surguci [At: NEAGOE, ÎNV. 180 / 8 / V: (îvr) ~u, (nob) ~giuc / Pl: ~uri, (rar) ~ce sn, ~ sm / E: tc sorguç] 1 sn Mănunchi de pene (de struț) ori de pietre scumpe, sau de pene ornamentat cu pietre scumpe ce împodobea odinioară un turban sau un ișlic. 2 sm (Bot; lpl) Plantă erbacee cu frunzele devizate în numeroase segmente liniare, cu florile albastre, roz, albe sau pestrițe, care se cultivă ca plantă ornamentală Si: (reg) bonzari, cătănioare (6), ciocănași (7), ciocul (9)-ciorii, coconași, crăcuțe, gâlceavă (3), floarea-grâului, nemțișori-de-grădină, ocheșele, păpucei, pinteni, tătăiși, toporași, țâța-caprei (Consolida ambigua). 3 (Bot; Reg) Nemțișori (Delphinium consolida). 4 (Bot; Reg) Brebenel (1) (Corydalis Marchalliana).

SURGÚCI2, surguciuri și surguce, s. n. (Învechit și arhaizant) Panaș din pene (de struț) împodobit cu pietre scumpe, purtat de sultani și de domnii romîni, la turban sau la ișlic (uneori și de oșteni, la căciulă). V. egretă. Fiecare oștean își pune piatră de olmaz la frunte și surguci de aur. SADOVEANU, F. J. 434. Șlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde. NEGRUZZI, S. I 145.

SURGÚCI1, surguci, s. m. Plantă erbacee cu tulpina simplă sau ușor ramificată la vîrf, cu frunzele divizate în numeroase segmente lineare, cu florile albastre, roz, albe sau pestrițe, neregulate; se cultivă ca plantă ornamentală (Delphinium Ajacis ).

SURGÚCI2 ~ n. reg. Substanță solidă de culoare roșie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roșie. /<turc. sorguç

SURGÚCI1 ~ m. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe, albastre, roz sau pestrițe. /<turc. sorguç

surgúcĭ n., pl. ce și cĭurĭ (turc. sorghuç, sorghuc, pompon de păr saŭ de pene; ngr. sergútsi, sîrb. sorguč). Vechĭ. Moț de pene cu petre prețioase (îl purta sultanu, pașiĭ din Egipt, Bagdad și Buda și, diferit în formă, domniĭ româneștĭ). Azĭ. O plantă ranunculacee ornamentală (delphinium Ajacis), numită (în Trans.) și toporaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surgúci1 (plantă) s. m., pl. surgúci

surgúci2 (mănunchi de pene) s. n., pl. surgúciuri

surgúci (panaș) s. n., pl. surgúciuri

surgúci (bot.) s. m., pl. surgúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURGÚCI s. 1. panaș. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei.

SURGUCI s. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.), gîlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grîului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țîța-caprei.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surgúci (-uri), s. n.1. Panaș împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). Tc. sorguc (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč.

Intrare: surguciu
surguciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: surguci (bot.)
surguci (bot.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surguci
  • surguciul
  • surguciu‑
plural
  • surguci
  • surgucii
genitiv-dativ singular
  • surguci
  • surguciului
plural
  • surguci
  • surgucilor
vocativ singular
plural
Intrare: surguci (panaș)
surguci (panaș) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surguci
  • surguciul
  • surguciu‑
plural
  • surguciuri
  • surguciurile
genitiv-dativ singular
  • surguci
  • surguciului
plural
  • surguciuri
  • surguciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)