opțiuni

8 definiții pentru surgunlâc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

surgunlâc sn [At: (sf. sec. XVIII) LET. III, 198/19 / V: ~lic, ~ghiu~, ~ghiunluc / E: tc sürgünlük] (Înv) 1 Exil (7). 2 (Pex) Deportare.

surghiun, ~ă [At: M. COSTIN, O. 248 / V: (îrg) ~gun, ~gună sf, (îvr) ~um, ~gum / Pl: ~i, ~e, ~uri / E: tc súrgún (etmek)] 1 sn (Înv; îlv) A face (sau a trimite, a porni, a duce, a ardica, a pune) ~ (pe cineva) A exila (1). 2-3 smf, a (Înv) Exilat2 (1-2). 4 (Îlv) A merge sau a se duce ~ A pribegi. 5 sn (Îvp) Pedeapsă cu exilul. 6 sn (Pex) Pedeapsă cu deportarea. 7 sn (Rar) Loc izolat. 8 sn (Reg; îe) A da ~ A da drumul cuiva. 9 sn (Îae) A goni (6).

surghiunlâc sn vz surgunlâc

surghiunluc sn vz surgunlâc

surgunluc sn vz surgunlâc

surghíŭn și (est) -gún n., pl. urĭ (turc. sürgün, exilat; ngr. surgúni, bg. sĭurgĭun, sîrb. surgun, exil). Exil. Exilat: l-a făcut surgun (Nec. 2, 404). – Vechĭ și -ghĭunlîc, -gunlîc (turc. sürgünlyk și -ghĭuníe -guníe, exil.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURGUNLÂC s. v. deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.

surgunlîc s. v. DEPORTARE. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.

Intrare: surgunlâc
surgunlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgunlâc
  • surgunlâcul
  • surgunlâcu‑
plural
  • surgunlâcuri
  • surgunlâcurile
genitiv-dativ singular
  • surgunlâc
  • surgunlâcului
plural
  • surgunlâcuri
  • surgunlâcurilor
vocativ singular —
plural —
surghiunlâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
surghiunluc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
surgunluc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)