2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sureta v vz sureti

sureti vt [At: ALR I 1706 / 51, 243 / V: ~ta / Pzi: ~tesc / E: dr suretiu] (Trs; c.i. struguri) A recolta (1) (via).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURETI vb. v. aduna, culege, recolta, strânge.

sureti vb. v. ADUNA. CULEGE. RECOLTA. STRÎNGE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sureti, suretesc, vb. tranz. – (reg.) A recolta via. – Din sureti „recoltă” (MDA).

sureti, suretiuri, s.n. – (reg.) Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La sureti participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria, 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret „culesul strugurilor” (MDA).

sureti, suretesc, vb. tranz. – A recolta via. – Din sureti.

sureti, -uri, s.n. – Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La sureti participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret (MDA).

Intrare: sureti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sureti
  • suretire
  • suretit
  • suretitu‑
  • suretind
  • suretindu‑
singular plural
  • suretește
  • suretiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suretesc
(să)
  • suretesc
  • sureteam
  • suretii
  • suretisem
a II-a (tu)
  • suretești
(să)
  • suretești
  • sureteai
  • suretiși
  • suretiseși
a III-a (el, ea)
  • suretește
(să)
  • suretească
  • suretea
  • sureti
  • suretise
plural I (noi)
  • suretim
(să)
  • suretim
  • sureteam
  • suretirăm
  • suretiserăm
  • suretisem
a II-a (voi)
  • suretiți
(să)
  • suretiți
  • sureteați
  • suretirăți
  • suretiserăți
  • suretiseți
a III-a (ei, ele)
  • suretesc
(să)
  • suretească
  • sureteau
  • sureti
  • suretiseră
sureta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: suretit
suretit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suretit
  • suretitul
  • suretitu‑
  • sureti
  • suretita
plural
  • suretiți
  • suretiții
  • suretite
  • suretitele
genitiv-dativ singular
  • suretit
  • suretitului
  • suretite
  • suretitei
plural
  • suretiți
  • suretiților
  • suretite
  • suretitelor
vocativ singular
plural
suretire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suretire
  • suretirea
plural
  • suretiri
  • suretirile
genitiv-dativ singular
  • suretiri
  • suretirii
plural
  • suretiri
  • suretirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)