SUBORDONAT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcția unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

subordonat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 159/6 / V: (asr) ~din~, (îvr) suptordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: subordona] 1 smf Persoană (sau, pex, instituție, organizație etc.) care se află în subordinea, sub autoritatea, sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Vz inferior, subaltern. 2 a Care se află sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Si: dependent (2), supus, subsumat (1) Vz inferior, subaltern. 3 a Care depinde de ceva sau de cineva Si: dependent (1), supus V inferior, subaltern. 4-5 sf, a (Grm; îs) Propoziție ~ă (Propoziție) care depinde de altă propoziție din punct de vedere gramatical, îndeplinind, în formă de propoziție, funcția unei părți de propoziție a regentei Si: propoziție secundară, propoziție dependentă. 6 a Care are o importanță secundară în raport cu altceva Si: subsecvent (4). 7 a De mică importanță Si: neînsemnat. 8 a Care este inclus (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă sau, pex, în altă sferă Si: subsumat (2).

SUBORDONAT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

SUBORDONAT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva. Mulți chiar își închipuiesc că cugetarea naște de la sine și că simțurile-i sînt subordonate. MACEDONSKI, O. IV 105. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție secundară dependentă de o propoziție principală. Propoziția atributivă este subordonata care îndeplinește funcțiunea de atribut pe lîngă altă propoziție. IORDAN, L. R. 726. ♦ (Substantivat) Persoană care se află sub ordinele cuiva; subaltern. A lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22. – Variantă: (învechit) subordinat, -ă adj.

SUBORDONAT, -Ă adj. Aflat în subordine; dependent de cineva sau de ceva. ◊ Propoziție subordonată (și s.f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzînd de ea; propoziție secundară; noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. // s.m. și f. Inferior; subaltern. [Var. subordinat, -ă adj. / cf. fr. subordonné].

SUBORDONAT, -Ă I. adj. care se subordonează. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. II. s. m. f. inferior; subaltern. (< fr. subordonné)

SUBORDONAT¹ ~tă (~ți, ~te) v. A SUBORDONA. ◊ (Propoziție) ~tă propoziție secundară dependentă de o regentă. /<fr. subordonné

SUBORDONAT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care se supune unui șef, care se află în subordine; subaltern. /<fr. subordonné

subordonat a. 1. supus altuia; 2. care depinde de o cauză, de un principiu.

*subordonát, -ă adj. (fr. subordonné, mlat. subordinatus). Supus altuĭa, dependent. Supus, ascultător, disciplinat (un soldat, un elev). Gram. Propozițiune subordonată, dependentă de alta numită „principală”, ca: oameniĭ regretă viața cînd se apropie moartea. Subst. Persoană care e supt dependenta alteĭa, subaltern: șefu trebuĭe să aĭbă încrederea subordonaților săĭ. – Se poate zice și subordinat (după forma latină).

subordinat, ~ă smf, a vz subordonat

suptordinat, ~ă smf, a vz subordonat

SUBORDINAT, -Ă adj. v. subordonat.

SUBORDINAT, -Ă adj. v. subordonat.

!subordonat (desp. su-bor-/sub-or-) adj. m., s. m., pl. subordonați; adj. f., s. f. subordonată, pl. subordonate

!subordonat (su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonați; f. subordonată, pl. subordonate

subordonat (log. și subordinat) adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonați; f. sg. subordonată, pl. subordonate

subordonez, -nat prt.

SUBORDONAT adj., s. 1. adj. v. dependent. 2. adj., s. v. subaltern. 3. adj. subsumat. (Noțiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propoziție ~.)

SUBORDONAT adj., s. 1. adj. dependent, supus. (O țară ~.) 2. adj., s. inferior, subaltern. (E ~ lui la serviciu.) 3. adj. subsumat. (Noțiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propoziție ~.)

Subordonat ≠ autonom, nesubordonat

SUBORDONAT s. m. (< adj. subordonat, -ă < subordona, cf. fr. subordonner): element dependent, din punct de vedere gramatical, de un alt element (regent). După natura morfologică a subordonatului din cadrul propoziției, se vorbește despre un s. substantival, despre un s. adjectival, despre un s. numeral, despre un s. pronominal, despre un s. verbal, despre un s. adverbial și despre un s. interjecțional: „Copii! aduceți un ulcior / De apă de sub stâncă” (V. Alecsandri); „Câteva vrăbii zglobii se coborau din sălciile singuratice” (D. Zamfirescu); „Amândoi prietenii și-au strâmbat nasurile” (M. Sadoveanu); „...la paisprezece ani nimeni n-a avut douăzeci de ochi” (B. Șt. Delavrancea); „Unde e Mișu lui!” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine vreodată?” (M. Eminescu): „...cântau pe rămurele și fără a se sfii de nimeni” (P. Ispirescu); „Ajuta la țesălat, la curățat...” (I. Agârbiceanu); „...pretutindeni țâșneau șuvoaie puternice spălându-i de nămoluri și de tristețe, primenindu-i și înviorându-i” (Geo Bogza); „...că, de m-ai junghiat hoțește, / mi-ai fugit și mișelește” (V. Alecsandri); „Cred că acum ați priceput!” (Ion Creangă); „Conducătorul sări jos cei dintâi” (L. Rebreanu); „De câte ori auzeam jart!, auzeam și aoleo!” (B. Șt. Delavrancea); „La a patra măsură șeful strigă chemarea hăp-șa” (M. Preda).

SUBORDONAT, -Ă adj. (< subordona < fr. subordonner, it. subordinare, cf. și fr. subordonné): în sintagmele interjecție subordonată, parte de propoziție subordonată și propoziție subordonată (v.).

SUBORDONATĂ s. f. (< adj. subordonat, -ă < subordona, cf. fr. subordonner, it. subordinare): propoziție cu înțeles insuficient, care depinde gramatical de o altă propoziție, denumită regentă, și care îndeplinește pe lângă aceasta funcția unei părți de propoziție. ◊ ~ paratactică (asindetică): s. care se află în raport de subordonare prin parataxă (prin juxtapunere) față de regenta ei, s. juxtapusă, ca în exemplele „...zic zece, / tu taie una” (C. Negruzzi); „Rău faci, / rău găsești!” (Folclor). ◊ ~ joncțională (hipotactică): s. care se află într-un raport de subordonare prin joncțiune față de regenta ei, adică realizat cu ajutorul unor elemente de legătură (conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare, pronume și adjective relative, adverbe relative), ca în exemplele „Te-am ruga, mări, ruga, / Să-mi trimiți prin cineva / Ce-i mai mândru-n valea ta” (M. Eminescu); „Îi zicea lumea moș..., / pentru că vorbea în tâlcuri” (A. Vlahuță); „N-am să am hodină / cum n-are pârâul Tarcăului” (M. Sadoveanu). ◊ ~ de gradul I: s. care depinde de o propoziție principală, ca în exemplul „Trec furnici ducând în gură de făină marii saci / Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte, și colaci” (M. Eminescu) ◊ ~ de gradul II: s. care depinde de o propoziție secundară, ca în exemplul „El nu cânta, pentru că nu știa să cânte” (I. Slavici). ◊ ~ regentă: s. de care depinde o altă subordonată, ca în exemplul „Când te-am poftit aseară să cinezi cu mine, ți-am spus obiceiul meu...” (I. L. Caragiale). ◊ ~ coordonată: s. care se află în raport de coordonare cu o subordonată identică sau diferită, ca în exemplul „Se vede că zmeii erau răi, puternici, dar glagorie n-aveau nici cât negru sub unghie” (Folclor). ◊ ~ necircumstanțială: s. care nu exprimă o circumstanță, care îndeplinește funcția unui subiect, a unui nume predicativ, a unui atribut, a unui complement direct, indirect, de agent sau a unui element predicativ suplimentar (v. s. subiectivă, predicativă, atributivă, completivă directă, completivă indirectă, completivă de agent și predicativă suplimentară), ca în exemplele „Nu era chip să te apropii de dânsul” (Ion Creangă); „Părerea mea e că e mai bine să lași caii în pace” (Marin Preda); „Erau clăcași: oștenii fără nume / Ce duc războiul mare-al tuturora” (O. Goga); „N-aș putea spune hotărât dacă în timpul somnului mi-a fost frig” (C. Hogaș); „Imensul rezervor de legende i-a slujit să-și scrie propriile lui balade” (V. Eftimiu); „Locurile au fost reținute de cine nu ne așteptam”; „Am găsit-o cum mi-am închipuit-o.” ◊ ~ circumstanțială: s. care exprimă o circumstanță, care îndeplinește funcția unui complement circumstanțial (de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop etc.), ca în exemplele „Și pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia” (Ion Creangă); „Îndată ce soarele scăpătă după culme, luna... ieși la răsărit la marginea dumbrăvii” (M. Sadoveanu); „Mama Iana era posomorâtă cum nu fusese de mult” (B. Șt. Delavrancea); „Maică, mulți te-au dușmănit, / Că ești neam blagoslovit” (T. Arghezi); „Ca dintr-un bob să odrăslească mia, / Cu sângele tău cald stropește glia!” (A. Vlahuță) etc. ◊ ~ relativă: s. introdusă prin adjectiv relativ, pronume relativ, pronume nehotărât cu funcție de relație sau prin adverb relativ, ca în exemplele „Nu știu ce vreme va fi atunci”; „Se știe cine a făcut asta”; „Vine cu noi oricare poftește”; „Du-te unde vrei.” ◊ ~ anticipată: s. anunțată înainte, în regentă, prin formele de nominativ (subiectiva) sau prin formele de acuzativ și de dativ neaccentuate (completiva directă și completiva indirectă) ale pronumelui personal, ca în exemplele „Ajunge el departe cine se scoală de dimineață”; „Îl ajută pe cine se străduiește”; „Îi spune cui merită”. ◊ ~ reluată: s. întărită în regenta care o urmează prin formele de nominativ (subiectiva) sau prin cele de acuzativ și dativ neaccentuate (completiva directă și completiva indirectă) ale pronumelui personal, ca în exemplele „Cine se scoală de dimineață ajunge el departe”; „Pe cine se străduiește îl ajută”; „Cui merită îi spune”.