6 definiții pentru supraputere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAPUTÉRE, supraputeri, s. f. Superputere. – Supra1- + putere.

supraputere sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 18, 19/1 / Pl: ~ri / E: supra1- + putere] Stat care dispune de mari forțe economice, militare, politice etc. și care are preponderență în politica internațională Si: mare putere, superputere.

SUPRAPUTÉRE s. f. stat a cărui putere economică și militară este mult superioară celei a altor state. (după fr. surpuissance)

supraputére s. f. Mare putere mondială ◊ „Este limpede de pe acum că pe planetă a rămas o singură supraputere politică: SUA.” R.lit. 12 IX 91 p. 2 (cf. fr. surpuissance)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*supraputere (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraputerii; pl. supraputeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRAPUTÉRE s. (POL.) superputere.

Intrare: supraputere
supraputere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supraputere
  • supraputerea
plural
  • supraputeri
  • supraputerile
genitiv-dativ singular
  • supraputeri
  • supraputerii
plural
  • supraputeri
  • supraputerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supraputere, supraputerisubstantiv feminin

  • 1. Stat a cărui putere economică și militară este mult superioară celei a altor state. DEX '09 MDN '00
    sinonime: superputere
etimologie:
  • Supra- + putere DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.