14 definiții pentru supranume

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRANUME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra1- + nume (după fr. surnom).

SUPRANUME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra1- + nume (după fr. surnom).

supranume sn [At: FILIMON, O. I, 128 / Pl: ~ / E: supra1- + nume cf fr surnom] 1 Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o deosebi printr-o caracteristică au printr-o circumstanță oarecare de o altă persoană Si: (liv) cognomen (1), (înv) surnume, surnumire, (frm) sobrichet. 2 (Pex) Poreclă.

SUPRANUME, supranume, s. n. Nume dat unei persoane, pe lîngă numele propriu, în semn de cinste (uneori și ca batjocură) sau pentru a o deosebi de alte persoane cu același nume (v. poreclă).

SUPRANUME s.n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane. ♦ Poreclă. [Pl. invar. / < supra- + nume, după fr. surnom].

SUPRANUME s. n. nume adăugat la numele propriu al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o deosebi de altă persoană cu același nume. ◊ poreclă. (după fr. surnom)

SUPRANUME ~ n. Nume adăugat la numele individual al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o distinge de altele purtând același nume. /supra- + nume

supranume n. nume adaos la cel propriu: Mihaiu Viteazul.

*supranúme n., pl. tot așa (după fr. surnom). Poreclă, nume dat pe deasupra: Ștefan cel Mare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supranume (desp. su-pra-) s. n., art. supranumele; pl. supranume corectat(ă)

supranume (su-pra-) s. n., art. supranumele; pl. supranume

supranume s. n. (sil. -pra-) → nume

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRANUME s. nume, poreclă, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (I-a pus ca ~...)

SUPRANUME s. nume, poreclă, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (inv.) poreclitură. (I-a pus ca ~...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUPRANUME (PORECLĂ) s. n. (< supra < fr. supra-, lat. supra, cf. it. sopra- + nume, după fr. surnom): 1. nume adăugat la numele propriu al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o distinge, printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță, de o altă persoană cu același nume, ca de exemplu (la romani) Publius Cornelius Scipio Africanus („cel care a învins pe africani, pe cartaginezi”), Lucius Tarquinius Superbus („cel trufaș”), M. Manlius Capitolinus („cel care a salvat Capitoliul de gali”), Numerius Decinius Samnitul („cel din Samnium”), Fabius Maximus Cunctator („cel care în războiul cu cartaginezii a folosit tactica întârzierii”; „cel care întârzie”) etc. 2. nume dat unei persoane, de obicei în bătaie de joc, în legătură cu o caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale, ca de exemplu (în istoria României) Radu al II-lea Prasnaglava („chelul”), Iuga Ologul, Petru Șchiopul, Mihnea vodă cel Rău, Aron Tiranul, Mihnea vodă Turcitul etc. S. se dau și unor animale: Moș Martin (= ursul), pintenatul (= cocoșul), urechilă (= iepurele, măgarul); codoi (somnul), ruginoasă (= caracudă) etc.

Intrare: supranume
supranume substantiv neutru
  • silabație: su-pra- info
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supranume
  • supranumele
plural
  • supranume
  • supranumele
genitiv-dativ singular
  • supranume
  • supranumelui
plural
  • supranume
  • supranumelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supranume, supranumesubstantiv neutru

  • 1. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Poreclă. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: poreclă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.