O definiție pentru supracompus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRACOMPÚS, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = formă perifrastică. (< supra1- + compus)

Intrare: supracompus
supracompus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supracompus
  • supracompusul
  • supracompusu‑
  • supracompu
  • supracompusa
plural
  • supracompuși
  • supracompușii
  • supracompuse
  • supracompusele
genitiv-dativ singular
  • supracompus
  • supracompusului
  • supracompuse
  • supracompusei
plural
  • supracompuși
  • supracompușilor
  • supracompuse
  • supracompuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)