2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supozitoare sf vz supozitor

SUPOZITÓR, supozitoare, s. n. Preparat farmaceutic solid de formă conică, administrat pe cale anală. – Din fr. suppositoire.

SUPOZITÓR, supozitoare, s. n. Preparat farmaceutic solid de formă conică, administrat pe cale anală. – Din fr. suppositoire.

supozitor sn [At: PARAB. 126/16 / V: ~toare sf / S: ~osi~ / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: fr suppositoire] Medicament de formă alungită conținând substanțe grase, solide, dizolvabile, care se administrează pe cale anală.

SUPOZITÓR, supozitoare, s. n. Preparat farmaceutic de formă conică, făcut din substanțe grase, solide, dizolvabile (uneori conținînd și medicamente), administrat pe cale anală (de obicei în caz de constipație).

SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire].

SUPOZITÓR s. n. preparat farmaceutic în stare solidă, administrat pe cale rectală. (< fr. suppositoire, lat. suppositorium)

SUPOZITÓR ~oáre n. Preparat medicamentos, în formă de cilindru sau con, care se administrează pe cale rectală. /<fr. suppositoire

*supozitór n., pl. oáre (lat. suppositorium, adică „pus pe dedesupt”). Med. Medicament solid conic care se introduce pin orificiu anal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supozitór s. n., pl. supozitoáre

supozitór s. n., pl. supozitoáre

Intrare: supozitoare
supozitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: supozitor
supozitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supozitor
  • supozitorul
  • supozitoru‑
plural
  • supozitoare
  • supozitoarele
genitiv-dativ singular
  • supozitor
  • supozitorului
plural
  • supozitoare
  • supozitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)