8 definiții pentru superbie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.

SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.

SUPÉRBIE s. f. (Latinism rar) Mîndrie, semeție, trufie, orgoliu. Despot, părăsit de toți, pierzînd orice sperare... urmează a juca rolul de vanitoasă superbie, de la care nici binele, nici răul nu a putut vreodată să-l înstrăineze. ODOBESCU, S. II 535.

SUPERBÍE s.f. (Liv.) Orgoliu, îngâmfare; insolență. [< lat. superbia].

SUPERBÍE s. f. orgoliu, îngâmfare, trufie; mândrie. (< lat., it. superbia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

superbíe (livr.) s. f., art. superbía, g.-d. superbíi, art. superbíei

superbíe s. f., art. superbía, g.-d. art. superbíei; pl. superbíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPERBÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

superbie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

Intrare: superbie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • superbie
  • superbia
plural
genitiv-dativ singular
  • superbii
  • superbiei
plural
vocativ singular
plural