9 definiții pentru superbie

SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.

SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.

SUPÉRBIE s. f. (Latinism rar) Mîndrie, semeție, trufie, orgoliu. Despot, părăsit de toți, pierzînd orice sperare... urmează a juca rolul de vanitoasă superbie, de la care nici binele, nici răul nu a putut vreodată să-l înstrăineze. ODOBESCU, S. II 535.

superbíe (livr.) s. f., art. superbía, g.-d. superbíi, art. superbíei

superbíe s. f., art. superbía, g.-d. art. superbíei; pl. superbíi

SUPERBÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

SUPERBÍE s.f. (Liv.) Orgoliu, îngâmfare; insolență. [< lat. superbia].

SUPERBÍE s. f. orgoliu, îngâmfare, trufie; mândrie. (< lat., it. superbia)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

superbíe s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

Intrare: superbie
superbie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular superbie superbia
plural
genitiv-dativ singular superbii superbiei
plural
vocativ singular
plural