10 definiții pentru superbie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPERBIE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.
SUPERBIE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
superbie sf [At: ARISTIA, PLUT. 344/23 / A: (rar) superbie / Pl: ~ii / E: lat superbia] 1 (Liv) Semeție. 2 (Liv) Insolență. 3 (Îlav) Cu ~ Cu semeție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPERBIE s. f. (Latinism rar) Mîndrie, semeție, trufie, orgoliu. Despot, părăsit de toți, pierzînd orice sperare... urmează a juca rolul de vanitoasă superbie, de la care nici binele, nici răul nu a putut vreodată să-l înstrăineze. ODOBESCU, S. II 535.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPERBIE s.f. (Liv.) Orgoliu, îngîmfare; insolență. [< lat. superbia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPERBIE s. f. orgoliu, îngâmfare, trufie; mândrie. (< lat., it. superbia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
superbie (livr.) s. f., art. superbia, g.-d. superbii, art. superbiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
superbie (livr.) s. f., art. superbia, g.-d. superbii, art. superbiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
superbie s. f., art. superbia, g.-d. art. superbiei; pl. superbii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPERBIE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
superbie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
superbiesubstantiv feminin
- 1. Insolență, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, îngâmfare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Despot, părăsit de toți, pierzînd orice sperare... urmează a juca rolul de vanitoasă superbie, de la care nici binele, nici răul nu a putut vreodată să-l înstrăineze. ODOBESCU, S. II 535. DLRLC
-
etimologie:
- superbia DEX '09 DEX '98 DN