2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supea sf vz supeu

șupi2 vt [At: CUV. D. BĂTR. I, 304 / Pzi: ~pesc / E: nct] 1 (Înv) A jefui. 2 (Olt) A fura (1).

șupi1 [At: (a. 1662) CGR 161/2 / V: (reg) ~păi / Pzi: șup, ~pesc / E: ns cf ger dal schuppen „a ghionti, a îmbrânci”] 1-2 vri (Reg) A se năpusti. 3 vt (Trs; c. i. persoane) A bate (92).

șupésc v. tr. (cp. cu cĭupesc). Cor. ș. a. Înhaț, înșfac.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUPÍ vb. v. arunca, azvârli, bate, izbi, lovi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

șupi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. BATE. IZBI. LOVI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șupí2, șupésc, vb. IV 1. (înv.) a jefui; a răpi. 2. (despre persoane) a bate, a lovi.

Intrare: supea
supea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șupi
verb (VT401)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șupi
  • șupire
  • șupit
  • șupitu‑
  • șupind
  • șupindu‑
singular plural
  • șupește
  • șupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șupesc
(să)
  • șupesc
  • șupeam
  • șupii
  • șupisem
a II-a (tu)
  • șupești
(să)
  • șupești
  • șupeai
  • șupiși
  • șupiseși
a III-a (el, ea)
  • șupește
(să)
  • șupească
  • șupea
  • șupi
  • șupise
plural I (noi)
  • șupim
(să)
  • șupim
  • șupeam
  • șupirăm
  • șupiserăm
  • șupisem
a II-a (voi)
  • șupiți
(să)
  • șupiți
  • șupeați
  • șupirăți
  • șupiserăți
  • șupiseți
a III-a (ei, ele)
  • șupesc
(să)
  • șupească
  • șupeau
  • șupi
  • șupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)