O definiție pentru supărățel


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

supărățél, -éa, adj. (reg.) supărat un pic.

Intrare: supărățel
supărățel adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărățel
  • supărățelul
  • supărățelu‑
  • supărățea
  • supărățeaua
plural
  • supărăței
  • supărățeii
  • supărățele
  • supărățelele
genitiv-dativ singular
  • supărățel
  • supărățelului
  • supărățele
  • supărățelei
plural
  • supărăței
  • supărățeilor
  • supărățele
  • supărățelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)