Definiția cu ID-ul 1279513:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
supăra2 (a se ~) (a se necăji) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă supăr, 2 sg. te superi, 3 se supără; conj. prez. 1 sg. să mă supăr, 3 să se supere; imper. 2 sg. afirm. supără-te; ger. supărându-mă