2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

suna sf vz sonată

SUNÁT s. n. Sunare. – V. suna.

SUNÁT s. n. Sunare. – V. suna.

sunat sn [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pl: (6, înv) ~e / E: suna] 1-11 Sunare (1-10, 12). 12 Marcarea prin mijloace sonore (ritmice) ale ceasului, a anumitor unități de timp (ore, jumătăți sau sferturi de oră) Si: batere, bătaie (47), bătut (2), sunare (15). 13 Emitere, la o oră dinainte stabilită, a unui semnal sonor, continuu (și puternic), pentru a trezi din somn sau a atrage atenția că trebuie făcut un anumit lucru Si: (rar) sunare (16) Vz deșteptare (2), deșteptat1 (1), trezire, trezit1. 14 (Îrg) Zvonire. 15 (Ccr) Zvon. 16 (Îpf) Spunere. 17 (Îpf; spc) Stipulare.

SUNÁT s. n. Acțiunea de a suna; sunet. Dunărea că o trecea, La baba Sîrba mergea, În scăpătatul soarelui, În intratul vitelor, în sunatul clopotelor. PĂSCULESCU, L. P. 247.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: sunată
sunată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sunat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sunat
  • sunatul
  • sunatu‑
  • suna
  • sunata
plural
  • sunați
  • sunații
  • sunate
  • sunatele
genitiv-dativ singular
  • sunat
  • sunatului
  • sunate
  • sunatei
plural
  • sunați
  • sunaților
  • sunate
  • sunatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)