2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sumen, a vz șumed

ȘÚMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ.

șumen, ~ă [At: PSALT. 162 / V: (reg) su~, ~man / Pl: ~i, ~e / E: slv шоумьнъ] 1 a (Trs) Amețit de băutură Si: beat1 (1), (reg) șumenit. 2-3 smf, a (Om) bețiv (2).

ȘÚMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúmen (reg.) adj. m., pl. șúmeni; f. șúmenă, pl. șúmene

șúmen adj. m., pl. șúmeni; f. sg. șúmenă, pl. șúmene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚMEN s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.

ȘÚMEN adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

șumen adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

șumen s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.

Intrare: sumen
sumen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șumen
șumen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumen
  • șumenul
  • șumenu‑
  • șumenă
  • șumena
plural
  • șumeni
  • șumenii
  • șumene
  • șumenele
genitiv-dativ singular
  • șumen
  • șumenului
  • șumene
  • șumenei
plural
  • șumeni
  • șumenilor
  • șumene
  • șumenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șumen, șumăn șumăn

etimologie: