37 de definiții pentru sufleca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci.Lat. *subfollicare.

sufleca [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~fulca, (îrg) suvulca, (reg) ciuflica, săfulca, sivâlca, sovulca, ~lica, ~luca, ~lulca, sulfuca, sulvuca, supleca, suvâlca, suvolca, zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf și lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a sumete, (pop) a supune, (reg) a sumeca, a sumeteca. 2 vt (Reg; îe) A-și ~lica mucii A reține, inspirând puternic, pe nas, mucozitățile Si: (pop) a-și trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcăi (2).

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional) suflica (ȘEZ. III 5), sufulca (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.

A SUFLECA suflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare

A SE SUFLECA mă suflec intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare

suflecà v. a ridica îndoind: a-și sufleca mânecile. [Și sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].

súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufleca (a ~) (desp. su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. suflec, 2 sg. sufleci, 3 suflecă; conj. prez. 1 sg. să suflec, 3 să suflece

sufleca (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 suflecă

sufleca vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. suflec, 3 sg. și pl. suflecă; conj. prez. 3 sg. și pl. suflece

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mânecile cămășii.)

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sufleca (-c, at), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice, cf. înfulica.Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl < pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”, cf. sumete „a sufleca” față de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.

Intrare: sufleca
  • silabație: su-fle-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufleca
  • suflecare
  • suflecat
  • suflecatu‑
  • suflecând
  • suflecându‑
singular plural
  • suflecă
  • suflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflec
(să)
  • suflec
  • suflecam
  • suflecai
  • suflecasem
a II-a (tu)
  • sufleci
(să)
  • sufleci
  • suflecai
  • suflecași
  • suflecaseși
a III-a (el, ea)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • sufleca
  • suflecă
  • suflecase
plural I (noi)
  • suflecăm
(să)
  • suflecăm
  • suflecam
  • suflecarăm
  • suflecaserăm
  • suflecasem
a II-a (voi)
  • suflecați
(să)
  • suflecați
  • suflecați
  • suflecarăți
  • suflecaserăți
  • suflecaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • suflecau
  • sufleca
  • suflecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zuvelca
  • zuvelcare
  • zuvelcat
  • zuvelcatu‑
  • zuvelcând
  • zuvelcându‑
singular plural
  • zuvelcă
  • zuvelcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zuvelc
(să)
  • zuvelc
  • zuvelcam
  • zuvelcai
  • zuvelcasem
a II-a (tu)
  • zuvelci
(să)
  • zuvelci
  • zuvelcai
  • zuvelcași
  • zuvelcaseși
a III-a (el, ea)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelca
  • zuvelcă
  • zuvelcase
plural I (noi)
  • zuvelcăm
(să)
  • zuvelcăm
  • zuvelcam
  • zuvelcarăm
  • zuvelcaserăm
  • zuvelcasem
a II-a (voi)
  • zuvelcați
(să)
  • zuvelcați
  • zuvelcați
  • zuvelcarăți
  • zuvelcaserăți
  • zuvelcaseți
a III-a (ei, ele)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelcau
  • zuvelca
  • zuvelcaseră
suvulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvolca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvâlcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sulvuca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sulfuca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suflulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufluca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sivâlca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săfulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufulca
  • sufulcare
  • sufulcat
  • sufulcatu‑
  • sufulcând
  • sufulcându‑
singular plural
  • sufulcă
  • sufulcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufulc
(să)
  • sufulc
  • sufulcam
  • sufulcai
  • sufulcasem
a II-a (tu)
  • sufulci
(să)
  • sufulci
  • sufulcai
  • sufulcași
  • sufulcaseși
a III-a (el, ea)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulca
  • sufulcă
  • sufulcase
plural I (noi)
  • sufulcăm
(să)
  • sufulcăm
  • sufulcam
  • sufulcarăm
  • sufulcaserăm
  • sufulcasem
a II-a (voi)
  • sufulcați
(să)
  • sufulcați
  • sufulcați
  • sufulcarăți
  • sufulcaserăți
  • sufulcaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulcau
  • sufulca
  • sufulcaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suflica
  • suflicare
  • suflicat
  • suflicatu‑
  • suflicând
  • suflicându‑
singular plural
  • suflică
  • suflicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflic
(să)
  • suflic
  • suflicam
  • suflicai
  • suflicasem
a II-a (tu)
  • suflici
(să)
  • suflici
  • suflicai
  • suflicași
  • suflicaseși
a III-a (el, ea)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflica
  • suflică
  • suflicase
plural I (noi)
  • suflicăm
(să)
  • suflicăm
  • suflicam
  • suflicarăm
  • suflicaserăm
  • suflicasem
a II-a (voi)
  • suflicați
(să)
  • suflicați
  • suflicați
  • suflicarăți
  • suflicaserăți
  • suflicaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflicau
  • suflica
  • suflicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufleca, suflecverb

  • 1. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări). DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: sumete antonime: desufleca
    • format_quote Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. DLRLC
    • format_quote Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • format_quote rar prin analogie Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. DLRLC
    • format_quote reflexiv Se suflecă la mâneci. DEX '09 DEX '98
    • format_quote reflexiv (Despre persoane care își sumet mânecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.