2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sughite v vz sughița

SUGHIȚÁ, sughíț, vb. I. Intranz. A scoate sughițuri. [Prez. ind. și: sughít] – Lat. pop. subgluttiare (= singultare).

sughiț sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: pvb sughița] 1 (Mpl) Inspirație bruscă, zgomotoasă, adesea repetată sacadat, care însoțește crizele, de obicei, de plâns, (mai rar, de râs) și care poate continua și după încetarea plânsului (sau a râsului) Si: suspin Vz: hohot. 2 Sunet caracteristic, nearticulat, sonor și spasmodic, repetat la intervale (relativ) regulate, produs printr-o inspirație bruscă ce face să vibreze coardele vocale la trecerea aerului prin glotă și provocat de contracțiile bruște, convulsive și involuntare ale diafragmei Si: sughițeală (1). 3 Suită sau criză de sughițuri (2) Si: (îrg) sughițeală (2).

sughița vi [At: VARLAAM, C. 222 / V: (rar) ~ite (Pzi: sughit), (reg) i / Pzi: ? / Pzi: sughit (A și: (reg) sughiț), (reg) ez / E: ml *subgluttiare] 1 A scoate sughițuri (1) în timpul plânsului (sau, rar, al râsului). 2 (Pex) A plânge (sau, rar, a râde) foarte tare, cu sughițuri (1). 3 A scoate sughițuri (2). 4 A fi apucat de sughițuri (3). 5 (Fig) A striga brusc, cu un ton ascuțit.

SUGHIȚÁ, sughíț, vb. I. Intranz. A scoate sughițuri. [Prez. ind. și: sughít] – Lat. pop. subgluttiare (= singultare).

SUGHIȚÁ, sughíț și sughít, vb. I. Intranz. A scoate sughițuri; a plînge cu sughițuri. O găsi pe Elvira sughițînd de plîns, prăbușită în întunerec pe un divan. DUMITRIU, N. 42. Ipate tot sughița, tot ofta din greu și de-abia aștepta să vie dumineca. CREANGĂ, P. 166. Copilașul... tremura și sughița de frig și de foame. CONTEMPORANUL, III 923. Sughiț. De ce? De sete? ib. II 69. ◊ (Ironic) Domnul colonel își sugea dinții falși și sughița: Mîine plecarea! DUMITRIU, N. 186.

A SUGHIȚÁ sughíț intranz. A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracția bruscă a diafragmei; a scoate sughițuri; a icni. ~ de frig.~ de plâns a plânge foarte tare, cu sughițuri. /<lat. subgluttiare

2) sughíț, a v. intr. (lat. pop. subgluttiare, var. din sub-gluttire, cl. singlutire și singultare; it. singhiozzare, pv. sanglotir, fr. sangloter, cat. senglotar, sp. sollozar, pg. soluzar. V. înghit). Îs apucat de sughițurĭ. (Cînd sughițĭ, poporu zice că te pomenește cineva).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sughițá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sughíț, 3 sughíță

sughițá vb., ind. prez. 1 sg. sughíț, 3 sg. și pl. sughíță; ger. sughițând

sughiț, -țe 3 conj., -țam 1 imp., -ța inf.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sughițá (-ț, át), vb. – A scoate zgomote prin contractarea diafragmei. – Mr. sugliț(are), megl. sugliț(are.) Lat. subglŭttĭare (Cihac, I, 126; Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 1682; Densusianu, Filologie, 448; REW 7943; Tiktin), cf. sicil. suggyttsari, calabr. sogliuttu, suggiuttu, roman. sulluttsare, sp. sollozar, port. soluçar. Legătura cu singultĭāre (Philippide, Principii, 108) este anterioară rom. Uz general (ALR, I, 84). – Der. sughiț, s. n. (contracție a diafragmei însoțită de zgomot; hohot).

Intrare: sughite
sughite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sughița
verb (V5)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sughița
  • sughițare
  • sughițat
  • sughițatu‑
  • sughițând
  • sughițându‑
singular plural
  • sughiță
  • sughițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sughiț
  • sughit
(să)
  • sughiț
  • sughit
  • sughițam
  • sughițai
  • sughițasem
a II-a (tu)
  • sughiți
(să)
  • sughiți
  • sughițai
  • sughițași
  • sughițaseși
a III-a (el, ea)
  • sughiță
(să)
  • sughițe
  • sughița
  • sughiță
  • sughițase
plural I (noi)
  • sughițăm
(să)
  • sughițăm
  • sughițam
  • sughițarăm
  • sughițaserăm
  • sughițasem
a II-a (voi)
  • sughițați
(să)
  • sughițați
  • sughițați
  • sughițarăți
  • sughițaserăți
  • sughițaseți
a III-a (ei, ele)
  • sughiță
(să)
  • sughițe
  • sughițau
  • sughița
  • sughițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)