2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sofragíu s. m.] – Din tc. sofraci.[1]

  1. În original, incorect: Var.: sovragíu s. m. cata

SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sofragíu s. m.] – Din tc. sofraci.

SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare; vot. ◊ Sufragiu universal v. universal. 2. Aprobare, asentiment. Plin de vigoare, de un dinamism puternic, concertul a întrunit sufragiile publicului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. – Variantă: (învechit) sufráj (CARAGIALE, O. VII 36) s. n.

SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (În trecut) Om de serviciu care servea la masă. Acu împăratu-o auzit că are un lan de aur ș-o trimis doi sufragii să-i deie sămînță, să semene și împăratu. I. CR. II 172. – Variantă: sofragíu (ALECSANDRI, T. I 178) s. m.

SUFRÁGIU s.n. 1. Vot. ♦ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. (P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron. -giu, var. sufraj s.n. / < lat. suffragium, cf. fr. suffrage].

SUFRÁGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr. suffrage, lat. suffragium)

SUFRÁGIU ~i n. 1) Drept de vot. 2) Mod de exercitare a acestui drept; sistem de votare. 3) Opinie favorabilă. El merită toate ~ile. [Sil. su-fra-giu] /<lat. suffragium, fr. suffrage

sufràgiu n. 1. declarațiunea părerii sau voinței sale printr’un vot: în adunările deliberante se numără sufragiile; sufragiu universal, dreptul de a vota atribuit tuturor cetățenilor; 2. fig. aprobare: această piesă a obținut sufragiile publicului.

sofragíŭ și su- m. (turc. sofracy). Stolnic. Stolnicel, slugă de sofragerie.

*sufrágiŭ n. (lat. suffragium, d. frángere, a frînge, a sparge, pin aluz. la bucățile de hîrb cu care se vota în vechime). Vot, expresiunea voințeĭ la alegerĭ. Sufragiŭ universal, regimu electoral în care orĭ-cine, orĭ-cît de sărac și de incult ar fi, e primit la vot. Fig. Aprobare: a obținea sufragiile publiculuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sufrágiu2 (vot) [giu pron. giu] (su-fra-) s. n., art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (-gi-i-)

sufragíu1 (persoană) (su-fra-) s. m., art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii (-gi-ii)

sufragíu (persoană) s. m. (sil. -fra-), art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii

sufrágiu (drept de vot) s. n. (sil. -fra-) [-giu pron. -giu], art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (sil. -gi-i-)

sufragiu (vot) și sufragiu (care servește la masă), -gii.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUFRÁGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~iile publicului.)

SUFRAGIU s. 1. vot. (La alegeri a obținut toate ~ noastre.) 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~ publicului.)

arată toate definițiile

Intrare: sufragiu (persoană)
sufragiu (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragiu
  • sufragiul
  • sufragiu‑
plural
  • sufragii
  • sufragiii
genitiv-dativ singular
  • sufragiu
  • sufragiului
plural
  • sufragii
  • sufragiilor
vocativ singular
plural
Intrare: sufragiu (vot)
sufragiu (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -fra-
  • pronunție: -giu pr. -gĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragiu
  • sufragiul
  • sufragiu‑
plural
  • sufragii
  • sufragiile
genitiv-dativ singular
  • sufragiu
  • sufragiului
plural
  • sufragii
  • sufragiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)