11 definiții pentru suculent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCULÉNT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc, zemos, hrănitor; p. gener. bun, gustos, savuros. ♦ (Substantivat, f. pl.) Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase. ♦ Fig. Plin de conținut, de savoare, bogat în idei. – Din fr. succulent, lat. suculentus.

SUCULÉNT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc, zemos, hrănitor; p. gener. bun, gustos, savuros. ♦ (Substantivat, f. pl.) Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase. ♦ Fig. Plin de conținut, de savoare, bogat în idei. – Din fr. succulent, lat. suculentus.

SUCULÉNT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc (v. zemos); hrănitor; p. ext. bun, gustos. Fruct suculent.Sfărîma oase suculente, sub mese ce țineau de seara pînă dimineața. GALACTION, O. I 302. ♦ Fig. Plin de miez, de conținut, de savoare. De mult nu mai căzuse în clevetirea saloanelor din București un subiect așa de frumos și de suculent. VLAHUȚĂ, O. A. III 101.

SUCULÉNT, -Ă adj. Cu suc mult, zemos; savuros și hrănitor. ♦ (Fig.) Plin de miez, de valoare; bogat în conținut. [Cf. fr. succulent, lat. succulentus].

SUCULÉNT, -Ă I. adj. 1. cu mult suc, zemos; (p. ext.) savuros și hrănitor. 2. (fig.) plin de conținut, de savoare. II. s. f. pl. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase. (< fr. succulent, lat. suculentus)

SUCULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. 2) Care are gust foarte plăcut; cu savoare deosebită; delicios; savuros; delicat. 3) fig. Care are conținut bogat; cu multe idei. /<fr. succulent, lat. succulentus

suculent a. ce are mult suc, care e foarte nutritiv: bucate suculente.

*suculént, -ă adj. (lat. suculentus, fr. suculent). Plin de suc nutritiv, nutritiv: mîncărĭ suculente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suculént adj. m., pl. suculénți; f. suculéntă, pl. suculénte

suculént adj. m., pl. suculénți; f. sg. suculéntă, pl. suculénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUCULÉNT adj. 1. v. zemos. 2. v. hrănitor. 3. v. gustos.

SUCULENT adj. 1. mustos, zemos. (Fructe ~.) 2. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.) 3. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O mîncare, o cină ~.)

Intrare: suculent
suculent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suculent
  • suculentul
  • suculentu‑
  • suculentă
  • suculenta
plural
  • suculenți
  • suculenții
  • suculente
  • suculentele
genitiv-dativ singular
  • suculent
  • suculentului
  • suculente
  • suculentei
plural
  • suculenți
  • suculenților
  • suculente
  • suculentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)