14 definiții pentru suculent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCULÉNT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc, zemos, hrănitor; p. gener. bun, gustos, savuros. ♦ (Substantivat, f. pl.) Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase. ♦ Fig. Plin de conținut, de savoare, bogat în idei. – Din fr. succulent, lat. suculentus.

SUCULÉNT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc, zemos, hrănitor; p. gener. bun, gustos, savuros. ♦ (Substantivat, f. pl.) Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase. ♦ Fig. Plin de conținut, de savoare, bogat în idei. – Din fr. succulent, lat. suculentus.

suculent, ~ă [At: CAIET, 67V/23 / Pl: ~nți, ~e / E: fr succulent, lat succulentus] 1 a (D. alimente) Care are mult suc2 Si: mustos, zemos. 2 a (D. alimente) Care e bogat în substanțe hrănitoare Si: consistent (2), hrănitor (17), nutritiv, sățios1, (liv) feculent (2), (asr) substanțial (11), mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. 3 a (Pex; d. alimente) Care are gust plăcut, ales, deosebit, plin de savoare Si: apetisant (1), bun1 (25), delicios (2), gustos, îmbietor, plăcut (1), savuros (1), (rar) pofticios, (arg) mișto. 4 a (Fig; d. idei, cuvinte etc.) Care este plin de conținut, de idei sau de savoare. 5 sfp Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase.

SUCULÉNT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc (v. zemos); hrănitor; p. ext. bun, gustos. Fruct suculent.Sfărîma oase suculente, sub mese ce țineau de seara pînă dimineața. GALACTION, O. I 302. ♦ Fig. Plin de miez, de conținut, de savoare. De mult nu mai căzuse în clevetirea saloanelor din București un subiect așa de frumos și de suculent. VLAHUȚĂ, O. A. III 101.

SUCULÉNT, -Ă adj. Cu suc mult, zemos; savuros și hrănitor. ♦ (Fig.) Plin de miez, de valoare; bogat în conținut. [Cf. fr. succulent, lat. succulentus].

SUCULÉNT, -Ă I. adj. 1. cu mult suc, zemos; (p. ext.) savuros și hrănitor. 2. (fig.) plin de conținut, de savoare. II. s. f. pl. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase. (< fr. succulent, lat. suculentus)

SUCULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. 2) Care are gust foarte plăcut; cu savoare deosebită; delicios; savuros; delicat. 3) fig. Care are conținut bogat; cu multe idei. /<fr. succulent, lat. succulentus

suculent a. ce are mult suc, care e foarte nutritiv: bucate suculente.

*suculént, -ă adj. (lat. suculentus, fr. suculent). Plin de suc nutritiv, nutritiv: mîncărĭ suculente.

suculénte s. f. pl. Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase ◊ „Furajele nu sunt asigurate în sortimentul și cantitățile cât de cât potrivite unei bune furajări a animalelor, deficitul ridicându-se la cantități de sute și sute de tone, îndeosebi de fân, iar din suculente a rămas o cantitate îngrijorător de redusă.” R.l. 10 I 84 p. 3 (formal din fr. succulent; DNadj., DEX, DN3 – alt sens)

SUCULÉNTE f. pl. Nutrețuri obținute din rădăcinoase și din plante tuberculifere. /<fr. succulent, lat. succulentus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suculent adj. m., pl. suculenți; f. suculentă, pl. suculente

suculént adj. m., pl. suculénți; f. sg. suculéntă, pl. suculénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCULÉNT adj. 1. v. zemos. 2. v. hrănitor. 3. v. gustos.

SUCULENT adj. 1. mustos, zemos. (Fructe ~.) 2. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.) 3. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O mîncare, o cină ~.)

Intrare: suculent
suculent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suculent
  • suculentul
  • suculentu‑
  • suculentă
  • suculenta
plural
  • suculenți
  • suculenții
  • suculente
  • suculentele
genitiv-dativ singular
  • suculent
  • suculentului
  • suculente
  • suculentei
plural
  • suculenți
  • suculenților
  • suculente
  • suculentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suculent, suculentăadjectiv

  • 1. Cu mult suc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fruct suculent. DLRLC
    • format_quote Sfărîma oase suculente, sub mese ce țineau de seara pînă dimineața. GALACTION, O. I 302. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Bun, gustos, savuros. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. (și) substantivat feminin (la) plural Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.3. figurat Plin de conținut, de savoare, bogat în idei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote De mult nu mai căzuse în clevetirea saloanelor din București un subiect așa de frumos și de suculent. VLAHUȚĂ, O. A. III 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.