opțiuni

6 definiții pentru sucui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sucui [At: PO 291/26 / V: ~clui / Pzi: ~esc / E: mg szokni] 1 vt(a) (Înv; Trs) A obișnui. 2 vr (Reg) A se obișnui (1).

SUCUI vb. (Ban., Criș.,Trans. SV) A avea obiceiul, a obișnui. N-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngâduiaște păcătoșilor pre pocanie. C 1692, 511v. N-au socluit a-ș lepăda frundza. VCC, 5. Siikluiĕsk. Consvesco. AC, 373. Aceia cari iau svințeniile să mărească cinste dentru inimă pre care au sucuit Dumnedzeu a căuta. CAT. B, 34 ; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW:: PP, 89r; CAT. B, 45, 48. Variante: soclui (VCC, 5), suclui (VISKI, apud TEW; AC, 373; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW PP 89r). Etimologie: magh. szokni. Vezi și sucă, sucluitură, sucuit.

suclui v vz sucui

SUCLUI vb. v. sucui.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCUI vb. v. obișnui

sucui vb. v. OBIȘNUI.

Intrare: sucui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sucui
  • sucuire
  • sucuit
  • sucuitu‑
  • sucuind
  • sucuindu‑
 singular plural
  • sucuiește
  • sucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sucuiesc
 (să)
  • sucuiesc
  • sucuiam
  • sucuii
  • sucuisem
a II-a (tu)
  • sucuiești
 (să)
  • sucuiești
  • sucuiai
  • sucuiși
  • sucuiseși
a III-a (el, ea)
  • sucuiește
 (să)
  • sucuiască
  • sucuia
  • sucui
  • sucuise
plural I (noi)
  • sucuim
 (să)
  • sucuim
  • sucuiam
  • sucuirăm
  • sucuiserăm
  • sucuisem
a II-a (voi)
  • sucuiți
 (să)
  • sucuiți
  • sucuiați
  • sucuirăți
  • sucuiserăți
  • sucuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sucuiesc
 (să)
  • sucuiască
  • sucuiau
  • sucuiră
  • sucuiseră
suclui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)