socaci sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) suc~ / Pl: ~ / E: mg szakács] (Îrg) Bucătar.

SOCACI s. m. (Ban.) Bucătar. C: Sokacs. Cocus. AC, 370. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakács. LEX. MARS., 195. Coquus. Pasitor, Sokacs. Szokacs. LEX. MARS., 197. // B: Un socaciu la o bucătărie făcea bucate. E ante 1704, 27^v. Socaciul cu cîinele. Un cîine intră într-o cuhnie și avîndu socaciul lucru, iară cîinele găsi o inimă și o mîncă. E 1717, 169^v. *Arhimagirĭ: mai mare socacilor sau mai mare oștilor, hatman. MARDARIE, 104; cf. E ante 1704, 30^r. Etimologie: magh. szakács. Cf. m a g h e r, p ă z i t o r.

socácĭ n., pl. tot așa (ung. szakács). Trans. Bucătar. – Fem. -ăciță, pl. e.

socăci [At: LB / Pzi: ~cesc / E: socaci] 1 vi (Îrg) A practica meseria de bucătar. 2 vt(a) (Îrg) A găti (7). 3 vt (Reg) A pierde vremea prin bucătărie simulând activitate.

socăciță sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 246 / V: (reg) ~ățică, ~ac~, ~coc~, suc~ / Pl: ~țe / E: socaci + -iță] (Îrg) Bucătăreasă.

sucaci sm vz socaci

socăcésc v. intr. Trans. Funcționez ca socacĭ.

SOCACI s. v. bucătar.

socaci s. v. BUCĂTAR.

SOCĂCI vb. v. face, găti, pregăti, prepara.

socăci vb. v. FACE. GĂTI. PREGĂTI. PREPARA.

socăciță s. v. BUCĂTĂREASĂ.

socaci (-i), s. m. – (Trans.) Bucătar. Mag. szakács (Tiktin; Gáldi, Dict., 160), cf. sl. sokačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353). – Der. socăciță, s. f. (bucătăreasă); socăci, vb. (a găti); socăcioaie (var. sucăcioaie), s. f. (bucătăreasă).

socaci, (socaciu), s.m. – (reg.) Bucătar. ♦ (onom.) Socaci, Socaciu, nume de familie (30 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. szakács „bucătar” (MDA), cf. sl. sokačĭ.

socăci, socăcesc, vb. tranz. – (reg.) A prepara mâncare (în cantitate mare): „La nunți să socăce o săptămână” (Faiciuc, 2008). (Trans., Maram.) – Din socaci (MDA).