17 definiții pentru subtil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBTIL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

SUBTIL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

subtil, ~ă a [At: ST. INST. 12/2 / V: (înv) supt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr subtil, lat subtilis] 1 Care se referă la lucruri abstracte. 2 Care tratează despre probleme dificile, a căror înțelegere cere o agerime a minții, un înalt grad de pregătire. 3 Care denotă o înțelegere fină și pătrunzătoare a lucrurilor. 4 Care nu poate fi înțeles cu ușurință. 5 Greu de distins, de recunoscut. 6 Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită Si: subțire (74) Vz ascuns. 7 (Rar; d. zâmbet) Subțire (74). 8 (D. substanțe sau mirosuri) Care pătrunde ușor, pe nesimțite. 9 (Rar) Ascuns vederii. 10 (D. oameni) Care poate înțelege ușor problemele dificile în cele mai mici amănunte. 11 (D. oameni) Care sesizează cu ușurință nuanțele. 12 (D. facultățile intelectuale ale oamenilor) Care dovedește aceste însușiri Si: ager (2), clarvăzător (4), iscoditor, observator2, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, (îvp; fam) subțire (57). 13 (D. auz) Capabil să distingă sunetele cele mai fine, nuanțele mai puțin perceptibile, mai dificile. 14 (D. oameni) Care se remarcă printr-o educație deosebită, prin gusturi și purtări alese Si: ales2 (16), distins (2), fin1 (10), rafinat2, select, stilat (1), subțire (46). 15 (D. însușiri și manifestări ale oamenilor; d. creații artistice etc.) Care denotă un înalt grad de cultură, de pregătire, o educație aleasă Si: cizelat2 (3), rafinat, stilat (3), subțire (49). 16 (D. sentimente și manifestări ale oamenilor) Lipsit de asprime, de brutalitate. 17 (D. sentimente și manifestări ale oamenilor) Plin de delicatețe, de gingășie. 18 (Pex; d. sentimente și manifestări ale oamenilor) Ales2 (16). 19 Lipsit de stridență Si: discret, delicat. 20 (Pex) Plăcut. 21 (Înv; d. corpuri cu formă alungită, d. fire etc.) Subțire (1). 22 (D. orificii) Strâmt (1). 23 (Îdt; d. substanțe) Mărunt. 24 (Înv) Mic. 25 (Rar; d. corpuri în stare gazoasă) Subțire (41). 26 (Rar; d. sunete) Subțire (37).

SUBTIL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre facultăți sau calități ale lor) Care pătrunde, sezisează cele mai mici nuanțe, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, ascuțit, abil, fin. Să dea domnul! se grăbi Elena Lipan, ghicind gîndul lui Costea și vrînd să arate cît e de streină de orice calcul josnic. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. ◊ (Adverbial) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. 2. Care scapă la prima vedere și se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sezisat; fin. Langoarea ei, tăcerea ei, aerul ei, parfumul ei favorit... erau atîtea mărturisiri subtile, pentru care eu, neghiobul, fusesem nesimțitor. GALACTION, O. I 107. Care este, oare, pricina acestei desăvîrșite întunecări a unor minți și inimi, care ajung să nu mai vadă, să nu mai simtă, subtilele dar puternicele legături ale tovărășiei lor cu ceilalți oameni? IONESCU-RION, C. 47. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte, cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. Bibliotecile cu rafturi și zăbrele Sînt pline De tomuri grele... Și opuscule Cu pagini încărcate de calcule subtile. CAMIL PETRESCU, V. 1. Subtilele analize ale feciorului său cărturar. C. PETRESCU, A. R. 197. Trimite la tipar O carte amuzantă și plină ca un stup de cugetări subtile. TOPÎRCEANU, P. 50. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor, fin. O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus, înecînd capricioasele... conture albe și temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.

SUBTIL, -Ă adj. 1. Care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. Greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor. [< fr. subtil, cf. lat. subtilis].

SUBTIL, -Ă adj. 1. care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ◊ care tratează despre chestiuni grele, abstracte. (< fr. subtil, lat. subtilis)

SUBTIL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicace; sagace. 2) (despre persoane) Care manifestă agerime rafinată; capabil să soluționeze probleme dificile; perspicace. 3) Care necesită o examinare amănunțită datorită caracterului său delicat. 4) rar Care se caracterizează prin proprietăți foarte fine; deosebit de fin; diafan. Parfum ~. /<fr. subtil, lat. subtilis

subtil a. 1. foarte mărunt: praf subtil; 2. foarte fin sau delicat: simț subtil; fig. argumentațiune subtilă; 3. care pătrunde, se insinuează ușor: otravă subtilă; 4. foarte abil.

*subtíl, -ă adj. (lat. subtilis. V. supțire). Supțire, mărunt, fin: colb subtil. Care pătrunde (se insinuĭază) răpede: otravă subtilă. Fig. Foarte ager, foarte fin, foarte ingenios: raționament subtil. Adv. Cu subtilitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subtil adj. m., pl. subtili; f. subti, pl. subtile

subtil adj. m., pl. subtili; f. subtilă, pl. subtile

subtil adj. m., pl. subtili; f. sg. subtilă, pl. subtile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBTIL adj. 1. v. perspicace. 2. v. ingenios. 3. v. fin. 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. v. ales.

SUBTIL adj. 1. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.) 2. ingenios, inventiv, iscusit. (Procedeu ~.) 3. fin, rafinat. (Nuanțe ~.) 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. ales, distins, fin, rafinat, select, stilat, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.)

Intrare: subtil
subtil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subtil
  • subtilul
  • subtilu‑
  • subti
  • subtila
plural
  • subtili
  • subtilii
  • subtile
  • subtilele
genitiv-dativ singular
  • subtil
  • subtilului
  • subtile
  • subtilei
plural
  • subtili
  • subtililor
  • subtile
  • subtilelor
vocativ singular
plural
suptil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subtil, subtiadjectiv

  • 1. adesea adverbial (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Să dea domnul! se grăbi Elena Lipan, ghicind gîndul lui Costea și vrînd să arate cît e de streină de orice calcul josnic. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. DLRLC
    • format_quote Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. DLRLC
  • 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Langoarea ei, tăcerea ei, aerul ei, parfumul ei favorit... erau atîtea mărturisiri subtile, pentru care eu, neghiobul, fusesem nesimțitor. GALACTION, O. I 107. DLRLC
    • format_quote Care este, oare, pricina acestei desăvîrșite întunecări a unor minți și inimi, care ajung să nu mai vadă, să nu mai simtă, subtilele dar puternicele legături ale tovărășiei lor cu ceilalți oameni? IONESCU-RION, C. 47. DLRLC
    • 2.1. Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Bibliotecile cu rafturi și zăbrele Sînt pline De tomuri grele... Și opuscule Cu pagini încărcate de calcule subtile. CAMIL PETRESCU, V. 1. DLRLC
      • format_quote Subtilele analize ale feciorului său cărturar. C. PETRESCU, A. R. 197. DLRLC
      • format_quote Trimite la tipar O carte amuzantă și plină ca un stup de cugetări subtile. TOPÎRCEANU, P. 50. DLRLC
  • 3. rar Foarte subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus, înecînd capricioasele... conture albe și temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.