2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

substanti sf vz substantiv

SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus.

SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus.

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul; a substantiviza. – Din fr. substantiver.

substantiv, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, ȚIG. 88V/22 / V: (înv) sost~ sn, a, sf, sups~ smn, sus~ sm / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm, ~i, ~e a / E: lat substantivum, fr substantif; sostantiv < it sostantivo] 1 sn Parte de vorbire care denumește ființe, lucruri, acțiuni, fenomene, însușiri, stări, caracterizată printr-o flexiune numită declinare Si: nume, (îvr) substarnic. 2 a (Chm; îs) Colorant ~ Colorant care se fixează direct pe fibra textilă, fără intermediul unui mordant. 3 a Privitor la substanță (1). 4 a (Rar) Care exprimă substanță (2).

substantiva [At: PHILIPPIDE, P. 175 / Pzi: ~vez / E: fr substantiver] 1 vt A face să capete valoare de substantiv. 2-3 vtr A (se) transforma în substantiv Si: a substantiviza (2-3), (îvr) a substantifica (1). 4-5 vtr A (se) întrebuința cu valoare de substantiv Si: a substantiviza (4-5), (îvr) a substantifica (2).

SUBSTANTÍV2, substantive, s. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte (calități, stări, acțiuni) și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. Locul tradițional al adjectivului în romînește este în urma substantivului pe care-l determină. GRAUR, F. L. 182. ◊ Substantiv comun, propriu, concret, abstract v. c.

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcțiune de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv.

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.

SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif].

SUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].

SUBSTANTÍV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanților. (< fr. substantif, lat. substantivum)

SUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)

SUBSTANTÍV ~e n. lingv. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce denumesc obiecte (ființe, lucruri, stări, fenomene etc.). [Sil. sub-stan-] /<lat. substantivum, fr. substantif

A SE SUBSTANTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver

A SUBSTANTIVÁ ~éz tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver

substantiv n. Gram. vorbă ce exprimă o ființă, un lucru, o idee.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

substantív2 s. n., pl. substantíve

substantivá (a ~) vb., ind. prez. 3 substantiveáză

substantív s. n., pl. substantíve

substantivá vb., ind. prez. 1 sg. substantivéz, 3 sg. și pl. substantiveáză

arată toate definițiile

Intrare: substantiv (s.n.)
substantiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • substantiv
  • substantivul
  • substantivu‑
plural
  • substantive
  • substantivele
genitiv-dativ singular
  • substantiv
  • substantivului
plural
  • substantive
  • substantivelor
vocativ singular
plural
substantivă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: substantiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • substantiva
  • substantivare
  • substantivat
  • substantivatu‑
  • substantivând
  • substantivându‑
singular plural
  • substantivea
  • substantivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • substantivez
(să)
  • substantivez
  • substantivam
  • substantivai
  • substantivasem
a II-a (tu)
  • substantivezi
(să)
  • substantivezi
  • substantivai
  • substantivași
  • substantivaseși
a III-a (el, ea)
  • substantivea
(să)
  • substantiveze
  • substantiva
  • substantivă
  • substantivase
plural I (noi)
  • substantivăm
(să)
  • substantivăm
  • substantivam
  • substantivarăm
  • substantivaserăm
  • substantivasem
a II-a (voi)
  • substantivați
(să)
  • substantivați
  • substantivați
  • substantivarăți
  • substantivaserăți
  • substantivaseți
a III-a (ei, ele)
  • substantivea
(să)
  • substantiveze
  • substantivau
  • substantiva
  • substantivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

substantiva

  • 1. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: substantiviza
    • 1.1. reflexiv (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv.
      surse: DLRLC DN

etimologie:

substantiv (s.n.) substantivă

  • 1. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nume un exemplu
    exemple
    • Locul tradițional al adjectivului în romînește este în urma substantivului pe care-l determină. GRAUR, F. L. 182.
      surse: DLRLC

etimologie: