15 definiții pentru subrogație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBROGAȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiune s. f.] – Din fr. subrogation.

SUBROGAȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiune s. f.] – Din fr. subrogation.

subrogație sf [At: HAMANGIU, C. C. 264 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat subrogatio, fr subrogation] 1 Operație juridică prin care o persoană substituie pe alta în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 Operație juridică prin care unui bun i se transmit calitățile juridice ale bunului pe care îl înlocuiește în cadrul unui patrimoniu sau al altei universalități juridice Si: subrogare (2).

SUBROGAȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. – Variantă: (învechit) subrogațiune s. f.

SUBROGAȚIE s.f. Subrogare. [Gen. -iei, var. subrogațiune s.f. / < lat. subrogatio].

SUBROGAȚIE s. f. subrogare. (< fr. subrogation)

SUBROGAȚIUNE s. f. v. subrogație.

SUBROGAȚIUNE s.f. v. subrogație.

subrogați(un)e f. substituțiune juridică: plata prin subrogațiune.

*subrogațiúne f. (lat. sub-rogatio. V. rugăcĭune). Jur. Substituțiune în dreptu altuĭa. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!subrogație (desp. su-bro-, -ți-e) s. f., art. subrogația (desp. -ți-a), g.-d. art. subrogației; pl. subrogații, art. subrogațiile (desp. -ți-i-)

!subrogație (su-bro-, -ți-e/sub-ro-) s. f., art. subrogația (-ți-a), g.-d. art. subrogației; pl. subrogații, art. subrogațiile (-ți-i-)

subrogație s. f. (sil. -ți-e), art. subrogația (sil. -ți-a), g.-d. art. subrogației; pl. subrogații, art. subrogațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: subrogație
subrogație substantiv feminin
  • silabație: su-bro-ga-ți-e, sub-ro-ga-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subrogație
  • subrogația
plural
  • subrogații
  • subrogațiile
genitiv-dativ singular
  • subrogații
  • subrogației
plural
  • subrogații
  • subrogațiilor
vocativ singular
plural
subrogațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subrogațiune
  • subrogațiunea
plural
  • subrogațiuni
  • subrogațiunile
genitiv-dativ singular
  • subrogațiuni
  • subrogațiunii
plural
  • subrogațiuni
  • subrogațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subrogație, subrogațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.