2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBROGÁT, -Ă, subrogați, -te, adj. (Jur.) Care a trecut în locul altei persoane, cu toate drepturile și obligațiile acesteia și acționează în locul ei. (Substantivat) Subrogatul poate exercita aceleași drepturi ca și creditorul.

SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului.Refl. Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal.

SUBROGÁ vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subróg. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].

SUBROGÁ vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)

A SUBROGÁ subróg tranz. jur. (persoane) A înlocui în vederea îndeplinirii unor funcții sau exercitării unor drepturi. [Sil. sub-ro-] /<fr. subroger, lat. subrogare

subrogà v. Jur. a se substitui: să nu se subroge în drepturile creditorului.

*subróg, a -á v. tr. (lat. súb-rogo, -rogáre.Subrogă și subroagă, să subroge și să subroage. V. rog). Jur. Substitui, pun în loc: să nu se subroge în drepturile creditoruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!subrogá (a ~) (su-bro-/sub-ro-) vb., ind. prez. 3 subrógă

subrogá vb., ind. prez. 1 sg. subróg, 3 sg. și pl. subrógă

Intrare: subrogat
subrogat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subrogat
  • subrogatul
  • subrogatu‑
  • subroga
  • subrogata
plural
  • subrogați
  • subrogații
  • subrogate
  • subrogatele
genitiv-dativ singular
  • subrogat
  • subrogatului
  • subrogate
  • subrogatei
plural
  • subrogați
  • subrogaților
  • subrogate
  • subrogatelor
vocativ singular
plural
Intrare: subroga
verb (VT82)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subroga
  • subrogare
  • subrogat
  • subrogatu‑
  • subrogând
  • subrogându‑
singular plural
  • subro
  • subrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subrog
(să)
  • subrog
  • subrogam
  • subrogai
  • subrogasem
a II-a (tu)
  • subrogi
(să)
  • subrogi
  • subrogai
  • subrogași
  • subrogaseși
a III-a (el, ea)
  • subro
(să)
  • subroge
  • subroga
  • subrogă
  • subrogase
plural I (noi)
  • subrogăm
(să)
  • subrogăm
  • subrogam
  • subrogarăm
  • subrogaserăm
  • subrogasem
a II-a (voi)
  • subrogați
(să)
  • subrogați
  • subrogați
  • subrogarăți
  • subrogaserăți
  • subrogaseți
a III-a (ei, ele)
  • subro
(să)
  • subroge
  • subrogau
  • subroga
  • subrogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)