2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

subrogat, ~ă smf, a [At: HAMANGIU, C. C. 265 / Pl: ~ați, ~e / E: subroga] 1-2 (Jur) (Persoană) care substituie în cadrul unui raport juridic o altă persoană, urmând să-i revină drepturile și obligațiile acesteia.

SUBROGAT, -Ă, subrogați, -te, adj. (Jur.) Care a trecut în locul altei persoane, cu toate drepturile și obligațiile acesteia și acționează în locul ei. (Substantivat) Subrogatul poate exercita aceleași drepturi ca și creditorul.

SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

subroga vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: subrog / E: fr subroger, lat subrogare] 1 (Jur; c. i. persoane) A substitui în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 (C. i. bunuri) A transmite calitățile juridice în cadrul unui patrimoniu ori al altei universalități juridice.

SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului.Refl. Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal.

SUBROGA vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subrog. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].

SUBROGA vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)

A SUBROGA subrog tranz. jur. (persoane) A înlocui în vederea îndeplinirii unor funcții sau exercitării unor drepturi. [Sil. sub-ro-] /<fr. subroger, lat. subrogare

subrogà v. Jur. a se substitui: să nu se subroge în drepturile creditorului.

*subróg, a -á v. tr. (lat. súb-rogo, -rogáre.Subrogă și subroagă, să subroge și să subroage. V. rog). Jur. Substitui, pun în loc: să nu se subroge în drepturile creditoruluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!subroga (a ~) (desp. su-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. subrog, 2 sg. subrogi, 3 subro; conj. prez. 1 sg. să subrog, 3 să subroge

!subroga (a ~) (su-bro-/sub-ro-) vb., ind. prez. 3 subro

subroga vb., ind. prez. 1 sg. subrog, 3 sg. și pl. subro

Intrare: subrogat
subrogat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subrogat
  • subrogatul
  • subrogatu‑
  • subroga
  • subrogata
plural
  • subrogați
  • subrogații
  • subrogate
  • subrogatele
genitiv-dativ singular
  • subrogat
  • subrogatului
  • subrogate
  • subrogatei
plural
  • subrogați
  • subrogaților
  • subrogate
  • subrogatelor
vocativ singular
plural
Intrare: subroga
  • silabație: su-bro-ga, sub-ro-ga info
verb (VT82)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subroga
  • subrogare
  • subrogat
  • subrogatu‑
  • subrogând
  • subrogându‑
singular plural
  • subro
  • subrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subrog
(să)
  • subrog
  • subrogam
  • subrogai
  • subrogasem
a II-a (tu)
  • subrogi
(să)
  • subrogi
  • subrogai
  • subrogași
  • subrogaseși
a III-a (el, ea)
  • subro
(să)
  • subroge
  • subroga
  • subrogă
  • subrogase
plural I (noi)
  • subrogăm
(să)
  • subrogăm
  • subrogam
  • subrogarăm
  • subrogaserăm
  • subrogasem
a II-a (voi)
  • subrogați
(să)
  • subrogați
  • subrogați
  • subrogarăți
  • subrogaserăți
  • subrogaseți
a III-a (ei, ele)
  • subro
(să)
  • subroge
  • subrogau
  • subroga
  • subrogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subrogat, subrogaadjectiv

  • 1. științe juridice Care a trecut în locul altei persoane, cu toate drepturile și obligațiile acesteia și acționează în locul ei. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Subrogatul poate exercita aceleași drepturi ca și creditorul. DLRLC

subroga, subrogverb

  • 1. științe juridice A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului. DLRLC
    • format_quote reflexiv Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.