opțiuni
  • info

11 definiții pentru subordonator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBORDONATOR, -OARE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. ◊ Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor.

SUBORDONATOR, -OARE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. ◊ Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor.

subordonator, ~oare a [At: IORDAN, STIL. 263 / V: (rar) ~din~, ~dinăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: subordona + -tor] 1 (Grm; d. elementele de relație) Cu ajutorul căruia se marchează un raport de subordonare. 2 Care subordonează.

SUBORDONATOR, -OARE adj. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă de propoziția regentă propozițiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore].

SUBORDONATOR, -OARE adj. care subordonează. ♦ conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de subordonare (2) între propozițiile subordonate și regentă. (< subordona + -tor)

SUBORDONATOR ~oare (~ori, ~oare) Care subordonează; care are în subordine. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție de subordonare. /a suborona + suf. ~tor

subordinator, ~oare a vz subordonator

subordinător, ~oare a vz subordonator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subordonator (desp. su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonatori; f. sg. și pl. subordonatoare

!subordonator (su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonatori; f. sg. și pl. subordonatoare

subordonator adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonatori; f. sg. și pl. subordonatoare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBORDONATOR, -OARE adj. (< subordona + suf. -tor, cf. it. subordinatore): în sintagmele conjuncție subordonatoare și locuțiune conjuncțională subordonatoare (v.).

Intrare: subordonator
subordonator adjectiv
  • silabație: su-bor-, sub-or- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordonator
  • subordonatorul
  • subordonatoru‑
  • subordonatoare
  • subordonatoarea
plural
  • subordonatori
  • subordonatorii
  • subordonatoare
  • subordonatoarele
genitiv-dativ singular
  • subordonator
  • subordonatorului
  • subordonatoare
  • subordonatoarei
plural
  • subordonatori
  • subordonatorilor
  • subordonatoare
  • subordonatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
subordinator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subordinător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subordonator, subordonatoareadjectiv

  • 1. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Subordona + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.