10 definiții pentru subordonator subordinator subordinător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBORDONATÓR, -OÁRE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. ◊ Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor.

SUBORDONATÓR, -OÁRE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. ◊ Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor.

subordonator, ~oare a [At: IORDAN, STIL. 263 / V: (rar) ~din~, ~dinăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: subordona + -tor] 1 (Grm; d. elementele de relație) Cu ajutorul căruia se marchează un raport de subordonare. 2 Care subordonează.

SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă de propoziția regentă propozițiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore].

SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. care subordonează. ♦ conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de subordonare (2) între propozițiile subordonate și regentă. (< subordona + -tor)

SUBORDONATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care subordonează; care are în subordine. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție de subordonare. /a suborona + suf. ~tor

subordinator, ~oare a vz subordonator

subordinător, ~oare a vz subordonator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!subordonatór (su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonatóri; f. sg. și pl. subordonatoáre

subordonatór adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonatóri; f. sg. și pl. subordonatoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. (< subordoná + suf. -tor, cf. it. subordinatore): în sintagmele conjuncție subordonatoare și locuțiune conjuncțională subordonatoare (v.).

Intrare: subordonator
subordonator adjectiv
  • silabație: su-bor-, sub-or-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordonator
  • subordonatorul
  • subordonatoru‑
  • subordonatoare
  • subordonatoarea
plural
  • subordonatori
  • subordonatorii
  • subordonatoare
  • subordonatoarele
genitiv-dativ singular
  • subordonator
  • subordonatorului
  • subordonatoare
  • subordonatoarei
plural
  • subordonatori
  • subordonatorilor
  • subordonatoare
  • subordonatoarelor
vocativ singular
plural
subordinator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subordinător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

subordonator subordinator subordinător

  • 1. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Subordona + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN