8 definiții pentru subordinație subordinațiune subordonație subordonațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

subordinație sf [At: VÎRNAV, F 67r/16 / V: ~iune, ~don~, ~donațiune, supto~ / E: lat subordinatio, fr subordination] (Înv) 1 Subordonare (1). 2 (Grm) Subordonare (3). 3 Subordonare (4).

subordinațiune sf vz subordinație

subordonație sf vz subordinație

subordonațiune sf vz subordinație

subordinați(un)e f. 1. ordine stabilită între persoane și care face că unele depind de altele; 2. dependența unei persoane sau a unui lucru în raport cu altul.

*subordinațiúne f. (lat. subordinátio, -ónis). Ordine stabilită între oameni făcîndu-ĭ pe uniĭ supușĭ altora: a menținea subordinațiunea. Fig. Dependenta unuĭ lucru de altu. Gram. Dependenta unuĭ cuvînt de altu, uneĭ propozițiunĭ de alta. – Și -áție și -áre.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBORDINÁȚIE s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, subordonare, supunere.

subordinație s. v. ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUBORDONARE. SUPUNERE.

Intrare: subordinație
subordinație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordinație
  • subordinația
plural
  • subordinații
  • subordinațiile
genitiv-dativ singular
  • subordinații
  • subordinației
plural
  • subordinații
  • subordinațiilor
vocativ singular
plural
subordinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordinațiune
  • subordinațiunea
plural
  • subordinațiuni
  • subordinațiunile
genitiv-dativ singular
  • subordinațiuni
  • subordinațiunii
plural
  • subordinațiuni
  • subordinațiunilor
vocativ singular
plural
subordonație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subordonațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.