3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRPIT s. n. Stârpire. – V. stârpi.

STÂRPIT s. n. Stârpire. – V. stârpi.

stârpit2, ~ă [At: GORJAN, H. IV, 198 / V: stăr~ / Pl: ~iți, ~e / E: stârpi] 1 (Îrg; d. femele sau d. femei) Care a avortat. 2 (Reg; d. făt) Avortat2 (1). 3 (Reg; d. ouă) Incomplet dezvoltat. 4 (Pop; d. ființe sau d. corpul lor ori d. părți ale acestuia) Pipernicit. 5 (Îvr; d. păduri) Rărit1. 6 (Îvr; d. păduri) Distrus complet (prin defrișare).

stârpit1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: stârpi] (Rar) 1-3 Stârpire (1, 5-6). 4 Avort (1). 5-6 Desființare (1, 3).

STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.

STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.

stârpi [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 171r/23 / V: (îvp) stăr~, (înv) sterpa (pzi: ~pez) ster~, stir~ / Pzi: ~pesc / E: sterp cf lat extirpare] 1 vtfa (Rar; c.i. pământul, terenuri etc.) A face să devină sterp (1). 2-3 vtfi (Înv; c.i. oameni) A face să devină sau a deveni sterp (18) Vz: steriliza. 4-6 vtir (Pop; d. femelele animalelor, mai rar, d. femei; c.i. mai ales fătul) A avorta (1). 7 vt (Pop; c.i. râuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor ori bălți, lacuri, fântâni etc.) A seca2. 8-9 vir A pierde sau a face să-și piardă laptele. 10 vt (Pop) (C.i. laptele) A face să înceteze, să nu mai curgă. 11-12 vtrp (C.i. vegetația) A smulge din rădăcină pentru a nu mai regenera Si: a dezrădăcina (1). 13 vt A face să nu mai crească Si: (reg) a pustii. 14 vt (Înv) A distruge. 15 vt (C.i. ființe) A omorî în masă (și cu sălbăticie) Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a conceni (3), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii1, (fam) a lichida. 16 vt (C.i. seminții, neamuri, popoare sau colectivități de ființe) A face să dispară complet Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a canoni (1), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii1, (fam) a lichida. 17 vtrp (C.i. boli, primejdii etc.) A pune capăt Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 18 vt (C.i. boli, primejdii etc.) A face să dispară (pentru totdeauna), să nu mai existe Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 19 vt (Înv) A lipsi (de ceva). 20 vt (Pop) A scăpa (22).

sterpa v vz sterpi[1]

  1. Care te trimite la cuv. principal stârpi, unde este consemnată și varianta de față — LauraGellner

STÎRPI, stîrpesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la animale vătămătoare) A omorî (în număr mare); a extermina; (cu privire la plante dăunătoare) a scoate din rădăcină, a smulge cu rădăcini cu tot (pentru a face să dispară specia dintr-un loc) (v. extirpa). A stîrpi buruienile. ♦ (Cu privire la oameni) A distruge (în masă); a nimici, a extermina. Pe dușmanii țării să-i stîrpim cum omul Curăță de-omidă primăvara pomul. BENIUC, M. 151. ◊ (Rar, cu privire la un singur individ) Să mi-l cauți și, prinzîndu-l precum prinde plasa pești, Să mi-l strîngi și, de se poate, pe vecie să-l stîrpești. EETIMIU, Î. 34. ◊ Refl. reciproc. Începură... neamurile a se scula unele asupra altora și a se stîrpi. SBIERA, P. 306. 2. Tranz. A desființa, a lichida, a nimici. Și aci trebuie... o mînă de fier, care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. La rău a sta-mpotrivă... e chipul cel mai sigur De a-l stîrpi cu totul. NEGRUZZI, S. II 234. Nici unul din abuzurile pe cari legislatorii din 1851 voiseră a înlătura n-a putut fi stîrpit- KOGĂLNICEANU, S. A. 160. Abuzul, tîlhăria avem să le stîrpim. ALEXANDRESCU, M. 380. 3. Intranz. și refl. (Despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a avorta, a lepăda, a pierde. Femeia îngreunată care naște copii morți se zice... că a lepădat, a stîrpit. MARIAN, NA. 74. A poftit l-ardei prăjit Și, negustînd, s-a stîrpit. PANN, P. V. II 143. ◊ Tranz. fact. Boierule... mă bătuși pentru că nu te-am lăsat să-mi stîrpești iapa. VLAHUȚĂ, O. A. III 56. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai da lapte. Că de cînd ești pe la noi S-au scumpit brînza de oi, Și de cînd tu te-ai ivit Toate oile-au stîrpit. ALECSANDRI, P. P. 330.

A STÂRPI ~esc tranz. 1) (animale sau plante vătămătoare, deprinderi rele etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a extirpa; a extermina. 2) A face să se stârpească. /Din sterp

A SE STÂRPI pers. 3 se ~ește intranz. (despre femele) 1) A pierde capacitatea de a mai procrea sau de a mai da lapte; a deveni stearpă. 2) pop. (despre pământuri, livezi etc.) A deveni neroditor; a se secătui. /Din sterp

stârpì v. 1. a smulge bălăriile, a desrădăcina; a stârpi neghina din grâu; 2. fig. a extermina, a stinge: a stârpi lupii, a stârpi răul; 3. Mold. a nu da lapte: vita boloh[nită stârpește. [Lat. EXTIRPARE, a desrădăcina, a scoate cu tulpina cu tot (v. sterp)].

2) stîrpésc și (Dos.) sterpésc v. tr. (d. sterp). Prefac în sterp, lipsesc de copiĭ, fac să peardă copilu orĭ laptele: a stîrpi o vacă. Fac să fie avortat orĭ să se peardă laptele: a stîrpi un mînz, laptele. V. intr. Avortez orĭ perd laptele: vaca a stîrpit. – Și stă- (est).

1) stîrpésc v. tr. (poate deosebit de sterpesc 2 și derivat d. lat ex-stĭrpare, a extirpa). Extirpez, extermin, nimicesc așa în cît sâ nu maĭ răsară: a stîrpi buruĭana cea rea, lupiĭ, (fig.) apucăturile cele rele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stârpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpesc, 3 sg. stârpește, imperf. 1 stârpeam; conj. prez. 1 sg. să stârpesc, 3 să stârpească

stârpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpesc, imperf. 3 sg. stârpea; conj. prez. 3 să stârpească

stârpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpesc, imperf. 3 sg. stârpea; conj. prez. 3 sg. și pl. stârpească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂRPIT adj. v. castrat, jugănit, scopit, sterilizat.

STÂRPIT adj. distrus, exterminat, nimicit. (O specie ~.)

STÂRPI vb. 1. v. masacra. 2. v. eradica. 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4. v. lichida.

STÂRPI vb. v. avorta, castra, jugăni, scopi, seca, steriliza.

stîrpi vb. v. AVORTA. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. SECA. STERILIZA.

STÎRPI vb. 1. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 2. (livr.) a eradica. (A ~ o boală.) 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4. a desființa, a lichida, a suprima. (A ~ favoritismele.)

STÎRPIT adj. distrus, exterminat, nimicit. (O specie ~.)

stîrpit adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stârpit, stârpită, adj. 1. (înv. și reg.; despre femele sau despre femei) care a avortat. 2. (reg.; despre făt) avortat. 3. (reg.; despre ouă) incomplet dezvoltat. 4. (pop.; despre ființe și corpul lor) pipernicit. 5. (înv.; despre păduri) distrus complet prin defrișare.

stârpi, stârpesc, vb. tranz., refl. – 1. A nimici. 2. A seca: „Până ce-a stârpi Iza” (Bârlea, 1924). – Din sterp, cf. lat. extirpare „a dezrădăcina; a distruge, a suprima” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: stârpit (adj.)
stârpit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârpit
  • stârpitul
  • stârpitu‑
  • stârpi
  • stârpita
plural
  • stârpiți
  • stârpiții
  • stârpite
  • stârpitele
genitiv-dativ singular
  • stârpit
  • stârpitului
  • stârpite
  • stârpitei
plural
  • stârpiți
  • stârpiților
  • stârpite
  • stârpitelor
vocativ singular
plural
Intrare: stârpit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârpit
  • stârpitul
  • stârpitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stârpit
  • stârpitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: stârpi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stârpi
  • stârpire
  • stârpit
  • stârpitu‑
  • stârpind
  • stârpindu‑
singular plural
  • stârpește
  • stârpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stârpesc
(să)
  • stârpesc
  • stârpeam
  • stârpii
  • stârpisem
a II-a (tu)
  • stârpești
(să)
  • stârpești
  • stârpeai
  • stârpiși
  • stârpiseși
a III-a (el, ea)
  • stârpește
(să)
  • stârpească
  • stârpea
  • stârpi
  • stârpise
plural I (noi)
  • stârpim
(să)
  • stârpim
  • stârpeam
  • stârpirăm
  • stârpiserăm
  • stârpisem
a II-a (voi)
  • stârpiți
(să)
  • stârpiți
  • stârpeați
  • stârpirăți
  • stârpiserăți
  • stârpiseți
a III-a (ei, ele)
  • stârpesc
(să)
  • stârpească
  • stârpeau
  • stârpi
  • stârpiseră
sterpa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stărpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sterpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stirpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârpit, stârpiadjectiv

stârpitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi stârpi DEX '98 DEX '09

stârpi, stârpescverb

  • 1. tranzitiv A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A stârpi buruienile. DLRLC
    • format_quote Pe dușmanii țării să-i stîrpim cum omul Curăță de-omidă primăvara pomul. BENIUC, M. 151. DLRLC
    • format_quote rar Să mi-l cauți și, prinzîndu-l precum prinde plasa pești, Să mi-l strîngi și, de se poate, pe vecie să-l stîrpești. EETIMIU, Î. 34. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Începură... neamurile a se scula unele asupra altora și a se stîrpi. SBIERA, P. 306. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și aci trebuie... o mînă de fier, care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. DLRLC
    • format_quote La rău a sta-mpotrivă... e chipul cel mai sigur De a-l stîrpi cu totul. NEGRUZZI, S. II 234. DLRLC
    • format_quote $Nici unul din abuzurile pe cari legislatorii din 1851 voiseră a înlătura n-a putut fi stîrpit. KOGĂLNICEANU, S. A. 160. DLRLC
    • format_quote Abuzul, tîlhăria avem să le stîrpim. ALEXANDRESCU, M. 380. DLRLC
  • 3. intranzitiv reflexiv popular (Despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeia îngreunată care naște copii morți se zice... că a lepădat, a stîrpit. MARIAN, NA. 74. DLRLC
    • format_quote A poftit l-ardei prăjit Și, negustînd, s-a stîrpit. PANN, P. V. II 143. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Boierule... mă bătuși pentru că nu te-am lăsat să-mi stîrpești iapa. VLAHUȚĂ, O. A. III 56. DLRLC
    • 3.1. (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Că de cînd ești pe la noi S-au scumpit brînza de oi, Și de cînd tu te-ai ivit Toate oile-au stîrpit. ALECSANDRI, P. P. 330. DLRLC
etimologie:
  • sterp DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.