25 de definiții pentru sturlubatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STURLUBATIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibatec, -ă, sturlubatec, -ă, sturluibatic, -ă, șturlubatic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic.

sturlubatic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 49 / V: strolob~, strulab~, strulib~, struluib~, ~tec, ~uiatec[1], ~uibatic, ștrul~, sturbula~, șt~ / Pl: ~ici, ~ice / E: sturluba + -atic] 1-2 a, smf (Reg) Neastâmpărat. 3 a (Mol) Care este foarte agitat sau dezechilibrat din cauza unei boli.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: strulatic LauraGellner

STURLUBATIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibatec, -ă, sturlubatec, -ă, sturluibatic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic.

STURLUBATIC, -Ă, sturlubatici, -e, adj. Nebunatic, neastîmpărat, zvăpăiat; lipsit de judecată, năuc. Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34. Boala... face pe copil năuc, sturlubatic și rău. ȘEZ. II 129. ◊ Fig. Deșertăciunea subt cuvinte sturlubatice ce nu se leagă unul cu altul îi cangrena noastră. RUSSO, O. 81. – Variante: sturlubatec, -ă (CREANGĂ, P. 292), sturluibatec, -ă (NEGRUZZI, la TDRG), sturluibatic, -ă (RUSSO, O. 65) adj.

STURLUBATEC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUBATEC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUBATEC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUIBATEC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUIBATEC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUIBATEC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUIBATIC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUIBATIC, -Ă adj. v. sturlubatic.

STURLUIBATIC, -Ă adj. v. sturlubatic.

ȘTURLUBATIC, -Ă adj. v. sturlubatic.

strolobatic, ~ă a, smf vz sturlubatic

strulatic[1], a, smf vz sturlubatic

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: struiatec LauraGellner

struluibatec, a, smf vz sturlubatic

sturlubatec, a, smf vz sturlubatic

sturluiatec a, smf vz sturlubatic

sturluibatic, a, smf vz sturlubatic

ștrulibatic, ~ă a vz sturluibatic

ștrulubatic, ~ă a vz sturluibatic

sturluibatic a. Mold. nebunatic: o sturluibatică și o leneșă de fată CR.

sturlubát, -átic și (Cov.) tulburátic, -ă adj. (d. tulburat). Est. Nebunatic, zvăpăĭat spulberat: copiiĭ sturlubaticĭ. – Și sturluĭbát (Munt.), sturluĭbatic și struluĭbátic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sturlubatic/șturlubatic (pop.) adj. m., pl. sturlubatici/ șturlubatici; f. sturlubatică/șturlubatică, pl. sturlubatice/ șturlubatice

sturlubatic adj. m., pl. sturlubatici; f. sg. sturlubatică pl. sturlubatice

!șturlubatic (pop.) adj. m., pl. șturlubatici; f. șturlubatică, pl. șturlubatice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STURLUBATIC adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.

sturlubatic adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștrulubatic, -ă, ștrulubatici, -e, adj. – Nebunatic, zvăpăiat: „Numa’ că Iuănaș îi cam ștrulubatic, cam ușor de minte, ca pruncii crescuți fără părinți” (Memoria, 2014: 148; Oarța de Sus). – Cf. sturluibatic (MDA).

Intrare: sturlubatic
sturlubatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturlubatic
  • sturlubaticul
  • sturlubaticu‑
  • sturlubatică
  • sturlubatica
plural
  • sturlubatici
  • sturlubaticii
  • sturlubatice
  • sturlubaticele
genitiv-dativ singular
  • sturlubatic
  • sturlubaticului
  • sturlubatice
  • sturlubaticei
plural
  • sturlubatici
  • sturlubaticilor
  • sturlubatice
  • sturlubaticelor
vocativ singular
plural
sturlubatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturlubatec
  • sturlubatecul
  • sturlubatecu‑
  • sturlubatecă
  • sturlubateca
plural
  • sturlubateci
  • sturlubatecii
  • sturlubatece
  • sturlubatecele
genitiv-dativ singular
  • sturlubatec
  • sturlubatecului
  • sturlubatece
  • sturlubatecei
plural
  • sturlubateci
  • sturlubatecilor
  • sturlubatece
  • sturlubatecelor
vocativ singular
plural
ștrulibatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștrulubatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrulubatic
  • ștrulubaticul
  • ștrulubaticu‑
  • ștrulubatică
  • ștrulubatica
plural
  • ștrulubatici
  • ștrulubaticii
  • ștrulubatice
  • ștrulubaticele
genitiv-dativ singular
  • ștrulubatic
  • ștrulubaticului
  • ștrulubatice
  • ștrulubaticei
plural
  • ștrulubatici
  • ștrulubaticilor
  • ștrulubatice
  • ștrulubaticelor
vocativ singular
plural
sturluiatec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
struluibatec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strulatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strolobatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sturluibatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturluibatec
  • sturluibatecul
  • sturluibatecu‑
  • sturluibatecă
  • sturluibateca
plural
  • sturluibateci
  • sturluibatecii
  • sturluibatece
  • sturluibatecele
genitiv-dativ singular
  • sturluibatec
  • sturluibatecului
  • sturluibatece
  • sturluibatecei
plural
  • sturluibateci
  • sturluibatecilor
  • sturluibatece
  • sturluibatecelor
vocativ singular
plural
sturluibatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturluibatic
  • sturluibaticul
  • sturluibaticu‑
  • sturluibatică
  • sturluibatica
plural
  • sturluibatici
  • sturluibaticii
  • sturluibatice
  • sturluibaticele
genitiv-dativ singular
  • sturluibatic
  • sturluibaticului
  • sturluibatice
  • sturluibaticei
plural
  • sturluibatici
  • sturluibaticilor
  • sturluibatice
  • sturluibaticelor
vocativ singular
plural
șturlubatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șturlubatic
  • șturlubaticul
  • șturlubaticu‑
  • șturlubatică
  • șturlubatica
plural
  • șturlubatici
  • șturlubaticii
  • șturlubatice
  • șturlubaticele
genitiv-dativ singular
  • șturlubatic
  • șturlubaticului
  • șturlubatice
  • șturlubaticei
plural
  • șturlubatici
  • șturlubaticilor
  • șturlubatice
  • șturlubaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sturlubatic, sturlubaticăadjectiv

  • 1. popular Lipsit de judecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • format_quote Boala... face pe copil năuc, sturlubatic și rău. ȘEZ. II 129. DLRLC
    • format_quote figurat Deșertăciunea subt cuvinte sturlubatice ce nu se leagă unul cu altul îi cangrena noastră. RUSSO, O. 81. DLRLC
etimologie:
  • Sturluibat + sufix -ic. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.