8 definiții pentru sturât sturit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sturât1, ~ă a [At: LEXIC REG. 31 / Pl: ~âți, ~e / E: stur1] (Reg) Care este împietrit, uscat de tot.

sturât2[1], a vz sturat

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sturat, a [At: VASILIU, C. 173 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: stura] (Reg; d. dealuri, păduri, pomi etc.) Care este acoperit de promoroacă.

STURÎ́T, -Ă, sturîți, -te, adj. (Regional) Zdrobit, sfărîmat, stricat. În ziua a noua. [Dochia] găsi pe fiul său împietrit în munți, cu cavalul sturît... în gură. ȘEZ. IX 6.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sturât1, -ă, adj. (reg.) care este împietrit, uscat de tot.

sturât2, -ă, adj. (reg.) V. storât.

sturát, sturátă, adj. (reg.; despre dealuri, păduri, pomi etc.) care este acoperit cu promoroacă.

Intrare: sturât
sturât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturât
  • sturâtul
  • sturâ
  • sturâta
plural
  • sturâți
  • sturâții
  • sturâte
  • sturâtele
genitiv-dativ singular
  • sturât
  • sturâtului
  • sturâte
  • sturâtei
plural
  • sturâți
  • sturâților
  • sturâte
  • sturâtelor
vocativ singular
plural
sturit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sturât sturit

etimologie: