STUPEFIANT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță din categoria drogurilor) care produce alterări ale funcțiilor psihice. ♦ (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.

stupefiant, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, P. 227 / P: ~fi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr stupéfiant] 1 a (D. fenomene, stări, procese, evenimente etc.) Foarte surprinzător. 2 a (D. fenomene, stări, procese, evenimente etc.) Uluitor. 3-4 sn, a (Medicament) care inhibă centrii nervoși provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, prin folosirea îndelungată sau repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință și unor toximanii grave. 5-6 sn, a (Pgn) (Substanță) care prin folosire repetată dă naștere fenomenului de obișnuință Vz drog.

STUPEFIANT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.

STUPEFIANT, -Ă, stupefianți, -te, adj. (Despre anumite substanțe toxice) Care, introdus în organism, produce la început un efect amețitor, urmat de o stare de euforie trecătoare, iar folosit în mod sistematic duce la o intoxicare lentă a organismului. ◊ Fig. Unele cărți sînt stupefiante... cărți menite să adoarmă conștiința omenirii suferinde, să prelungească alături cu alcoolul și opiumul mizeria și robia celor care muncesc fără nădejde. SADOVEANU, E. 43. ◊ (Substantivat, n.) O descindere într-un cuibar de stupefiante. C. PETRESCU, C. V. 297. ◊ Beție cu stupefiante v. beție. – Pronunțat: -fi-ant.

STUPEFIANT, -Ă adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producînd o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].

STUPEFIANT, -Ă I. adj. care uimește, uluitor. II. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)

STUPEFIANT¹ ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant

STUPEFIANT² ~e n. Substanță care inhibă centrii nervoși și care, folosită des, duce la obișnuință; drog. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant

stupefiant² (desp. -fi-ant) s. n., pl. stupefiante

stupefiant¹ (desp. -fi-ant) adj. m., pl. stupefianți; f. stupefiantă, pl. stupefiante

stupefiant¹ (-fi-ant) adj. m., pl. stupefianți; f. stupefiantă, pl. stupefiante

stupefiant² (-fi-ant) s. n., pl. stupefiante

stupefiant adj. m. (sil. -fi-ant), pl. stupefianți; f. sg. stupefiantă, pl. stupefiante

stupefiant s. n. (sil. -fi-ant), pl. stupefiante

STUPEFIANT adj., s. 1. adj. v. uimitor. 2. s. drog, halucinogen. (Trafic de ~e.)

STUPEFIANT adj., s. 1. adj. surprinzător, uimitor, uluitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. s. drog. (Trafic de ~e.)