2 intrări

23 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUDIÁT, -Ă, studiați, -te, adj. 1. Cercetat, analizat, examinat. 2. Fig. Lipsit de naturalețe, de sinceritate; artificial, afectat, prefăcut. [Pr.: -di-at] – V. studia.

STUDIÁT, -Ă, studiați, -te, adj. 1. Cercetat, analizat, examinat. 2. Fig. Lipsit de naturalețe, de sinceritate; artificial, afectat, prefăcut. [Pr.: -di-at] – V. studia.

STUDIÁT, -Ă, studiați, -te, adj. Învățat, examinat, cercetat; fig. calculat, afectat, nenatural. Atitudine studiată.

STUDIÁT, -Ă adj. Analizat, examinat, cercetat. ♦ (Fig.) Lipsit de naturalețe, afectat. [Pron. -di-at. / < studia].

STUDIÁT, -Ă adj. 1. analizat, examinat, cercetat. 2. (fig.) lipsit de naturalețe, afectat. (< studia)

studiat a. 1. făcut cu îngrijire: tablou bine studiat; 2. fig. afectat: gravitate studiată.

*studiát, -ă adj. Făcut cu mult studiu, cu îngrijire, cu atențiune: tabloŭ bine studiat. Fig. Afectat, nenatural: mișcări studiate. Învățat, cult: un tînăr studiat.

STUDIÁ, studiez, vb. I. 1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. 2. Tranz., refl. și refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.

STUDIÁ, studiez, vb. I. 1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. 2. Tranz., refl. și refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.

STUDIÁ, studiez, vb. I. Tranz. 1. A depune o muncă intelectuală susținută, pentru însușire de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. Cum? știi latinește, domnule? Ai studiat desigur această limbă la colegiu? GHICA, S. 163. 2. A observa cu atenție, a examina din toate punctele de vedere; a analiza, a cerceta. Te înțeleg eu de cînd te studiez și te sfătuiesc să fii serios. SADOVEANU, P. M. 118. Se apucă să studieze harta frontului cu o atenție înfrigurată. REBREANU, P. S. 101. A doua zi după teatru... Titu imita gesturile acestuia, văzute și studiate din stal. BASSARABESCU, S. N. 49. I-am studiat la masă pe toți și i-am găsit... destul de buni de pus pe scenă. ALECSANDRI, T. I 293.

STUDIÁ vb. I. tr. 1. A se ocupa de cercetare; a învăța. 2. A analiza, a cerceta. ♦ tr., refl. A (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. studiare].

STUDIÁ vb. I. tr. 1. a se ocupa cu munca de cercetare; a învăța. 2. a analiza, a cerceta. II. tr., refl. a (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. (< it. studiare)

A SE STUDIÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A-și concentra atenția asupra ținutei; a-și impune o anumită atitudine. [Sil. -di-a] /<it. studiare, fr. étudier

A STUDIÁ ~éz 1. tranz. 1) A însuși prin instruire. ~ istoria. 2) A supune unei analize; a investiga; a cerceta; a considera; a analiza. 3) A privi cu atenție (pentru a cunoaște mai bine); a cerceta; a examina. 2. intranz. A-și face studiile; a urma cursurile unei instituții de învățământ. ~ la universitate. [Sil. -di-a] /<it. studiare, fr. étudier

studià v. 1. a se deda studiului; 2. a căuta să știe: a studia muzica; 3. fig. a observa cu atențiune: a studia pasiunile omenești; 4. a învăța pe din afară: a-și studia lecțiunea.

*studiéz v. tr. (f. étudier, fr. studiare, d. lat. studium, studiŭ). Invăt, mă ocup de ceva: a studia muzica. Fig. Cercetez, examinez, observ, analizez: a studia un autor, un proĭect de lege, un om, sufletu omenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

studiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 studiáză, 1 pl. studiém (-di-em); conj. prez. 3 să studiéze; ger. studiínd (-di-ind)

studiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. studiéz, 3 sg. și pl. studiáză, 1 pl. studiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. studiéze; ger. studiínd (sil. -di-ind)

studia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. studiază, 1 pl. studiem, ger. studiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUDIÁT adj. v. afectat.

STUDIAT adj. afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~; atitudine ~.)

STUDIÁ vb. 1. a se instrui, a învăța, (înv. și reg.) a se pricopsi. (~ în permanență.) 2. v. învăța. 3. a citi, a învăța. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a învăța, a se pregăti, a se prepara. (A ~ serios pentru examene.) 5. a face, a urma. (~ medicina.) 6. v. analiza. 7. v. analiza. 8. v. căuta. 9. a cerceta, a consulta, a examina. (Am ~ toate izvoarele referitoare la...) 10. a cerceta, a se documenta, a se informa, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

STUDIA vb. 1. a se instrui, a învăța, (înv. și reg.) a se pricopsi. (~ în permanență.) 2. a învăța, (înv.) a pedepsi, a ștudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (~ la geografie.) 3. a citi, a învăța. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a învăța, a se pregăti, a se prepara. (A ~ serios pentru examene.) 5. a face, a urma. (~ medicina.) 6. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 8. a căuta, a cerceta, a examina, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 9. a cerceta, a consulta, a examina. (Am ~ toate izvoarele referitoare la...) 10. a cerceta, a se documenta, a se informa, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

studiá (-iéz, -át), vb. – A cerceta, a observa. It. studiare.Der. studiu, s. n., din lat. studium, dublet al lui studio, s. n. (cabinet, mică locuință independentă), din it. studio; studios, adj., din fr. studieux; student, s. m., din it. studente; studentă, s. f.; studențesc, adj. (de student); studențime, s. f. (mulțime de studenți).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

studia, studiez v. t., v. i. a consuma băuturi alcoolice.

Intrare: studiat
studiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • studiat
  • studiatul
  • studiatu‑
  • studia
  • studiata
plural
  • studiați
  • studiații
  • studiate
  • studiatele
genitiv-dativ singular
  • studiat
  • studiatului
  • studiate
  • studiatei
plural
  • studiați
  • studiaților
  • studiate
  • studiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: studia
  • silabație: -di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • studia
  • studiere
  • studiat
  • studiatu‑
  • studiind
  • studiindu‑
singular plural
  • studia
  • studiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • studiez
(să)
  • studiez
  • studiam
  • studiai
  • studiasem
a II-a (tu)
  • studiezi
(să)
  • studiezi
  • studiai
  • studiași
  • studiaseși
a III-a (el, ea)
  • studia
(să)
  • studieze
  • studia
  • studie
  • studiase
plural I (noi)
  • studiem
(să)
  • studiem
  • studiam
  • studiarăm
  • studiaserăm
  • studiasem
a II-a (voi)
  • studiați
(să)
  • studiați
  • studiați
  • studiarăți
  • studiaserăți
  • studiaseți
a III-a (ei, ele)
  • studia
(să)
  • studieze
  • studiau
  • studia
  • studiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)