2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strungi v vz strunji

STRUNGĂ, strungi, s. f. 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ P. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop.) Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare. 2. (Pop.) Strungăreață (1). – Cf. alb. shtrungë.

STRUNGĂ, strungi, s. f. 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ P. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop.) Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare. 2. (Pop.) Strungăreață (1). – Cf. alb. shtrungë.

STRUNJI, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.

STRUNJI, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.

strungă1 [At: DOSOFTEI, P. S. 339/18 / V: (reg) ~ug, ~nă, strung / Pl: ~ngi, ~nge / E: ns cf alb shtrungë] 1 sf Deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând, pentru muls Si: poartă1, (reg) portiță, strungar2 (5), strungăreață (5), strungăriță3. 2 sf (Pex) Loc îngrădit la stână, de unde se mână oile la muls sau unde stau înainte de (ori după) muls Si: (reg) răzlog V staul. 3 sf Coliba ciobanului. 4 sf (Pan) Loc îngust de trecere Si: deschizătură (3), gaură (1). 5 sf (Reg) Loc pe unde se trece dintr-o grădină în alta. 6 sf (Reg) Lătunoaie (la pânză). 7 sf (Trs) Celulă (la fagure). 8 sf (Reg) Urdiniș (la coșnița morii). 9 sf (Reg) Navă. 10 sf (Buc) Matcă. 11 sf (Reg) Braț (de apă). 12 sf (Reg) Vrană (la un vas de lemn). 13 sn (Reg) Gaură din butucul roții1. 14 sn (Reg; îf strug) Ghizd de scânduri (la gura fântânii). 15 sf (Pop) Strungăreață (1). 16 (Pop) Trecătoare Vz trecător.

strunji vt [At: ARISTIA, PLUT. 173/27 / V: (reg) ~nga, ~ngi / Pzi: ~jesc / E: strung1] (C. i. diferite materiale, piese etc.) A prelucra cu ajutorul strungului1 Si: (pop) a strungări, (îrg) a struji (7), (reg) a sfredeli (3).

STRUNGĂ, strungi, s. f. 1. Loc îngrădit la stînă; (în special) deschizătura îngustă a acestui loc prin care trec oile una cîte una la muls. Iar în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. Brr oaie... brrr la strungă! ALECSANDRI, T. 613. Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360. ◊ Fig. În stepă năluciră alte tancuri ce adunau la strunga zării alte turme. SADOVEANU, M. C. 107. (Cu aluzie la felul cum apar oile una cîte una) Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă. EMINESCU, O. I 44. 2. Loc îngust de trecere. Drept ușă [ocolul] avea o strungă îngustă, în fața căreia santinela, toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. ♦ Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strîmtoare. Pe aici trece linia ferată care, urcînd în sus pe strîmtoarea Trotușului, despică munții și răzbate în Ardeal prin strunga de la Palanca. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. În mijlocul pădurii este-o poiană lungă... La capătu-i din dreapta se prelungește o strungă Prin care ostășimea curge ca un șioi. ALECSANDRI, P. III 214. 3. Strungăreață (1). Bătrînul începu a rîde mai tare, arătîndu-și strunga largă între dinții de jos. SADOVEANU, O. VI 512. Ar fi vrut să-i rămînă chipul săpat în minte, așa, cu strunga cea de printre dinți, cu musteața gălbioară, cu ochii tîlhăroși. MIRONESCU, S. A. 42.

STRUNJI, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung. Piesele se strunjesc la strung.

STRUNGĂ ~gi f. 1) Loc (la o stână) pe unde trec oile câte una pentru a fi mulse. 2) Trecătoare îngustă în munți; strâmtoare. 3) v. STRUNGĂREAȚĂ. /Cuv. autoht.

A STRUNJI ~esc tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /Din strung

strungă f. 1. ocol în care se închid oile pentru ca, prin spătări, să iasă la muls; 2. trecătoare îngustă între doi munți la capătul pădurii: strunga dela Turnu-Roșu; se prelungește o strungă AL.; 3. fig. orbită: ies stelele din strungă EM. [Vorbă ciobănească de origină indigenă = strângă, loc strâmt].

strúngă f., pl. ĭ (tracic *strunga, adică „loc de scurgere, de trecere”, înrudit cu Strymon, Struma, și Istrus, Dunărea; alb. štrungă, ngr. strúnga, sîrb. struga, bg. strŭga, slovac strunga, pol. straga). Strîmtoarea (portița) pin care trec oile la muls. Țarcu în care se duc oile la muls. Trecătoare pintre munțĭ. Distanta dintre dințiĭ incizivĭ de sus la uniĭ oamenĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strungă s. f., g.-d. art. strungii; pl. strungi corectat(ă)

strunji (a ~) (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjesc, 3 sg. strunjește, imperf. 1 strunjeam; conj. prez. 1 sg. să strunjesc, 3 să strunjească

strungă s. f., g.-d. art. strungii; pl. strungi

strunji (a ~) (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjesc, imperf. 3 sg. strunjea; conj. prez. 3 să strunjească

strungă s. f., g.-d. art. strungii; pl. strungi

strunji (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjesc, imperf. 3 sg. strunjea; conj. prez. 3 sg. și pl. strunjească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRUNGĂ s. (pop.) spătar, (prin Transilv., Maram. și Ban.) staul. (~ la stână.)

STRUNGĂ s. v. chei, defileu, lătunoaie, pas, răritură, strâmtoare, strungăreață, trecătoare.

STRUNJI vb. a struji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.)

strungă s. v. CHEI. DEFILEU. LĂTUNOAIE. PAS. RĂRITURĂ. STRÎMTOARE. STRUNGĂREAȚĂ. TRECĂTOARE.

STRUNGĂ s. (pop.) spătar, (prin Transilv., Maram. și Ban.) staul. (~ la stînă.)

STRUNJI vb. a struji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strungă (-gi), s. f.1. Deschizătură de ieșire din țarcul oilor, portiță prin care poate trece numai o oaie. – 2. Țarc, ocol la oi. – 3. Defileu, chei. – 4. Gaură, deschizătură. – 5. Strungăreață. – Mr., megl. strungă. De la strung, în sensul de „dispozitiv care execută frecare”, fiindcă strungă face ca oile să treacă frecînd stîlpul portiței sau pe ciobanul care așteaptă lîngă el. Pentru semantism, cf. sp. torno „instrument care face să treacă obiectele printr-un spațiu închis”, chiar dacă nucleul semantic al sp. este diferit. Sensul lui strung și strungă este același de „lucru care roade” și este natural, dacă ne gîndim că sursa comună este sl. strugati „a răzui”, cf. struji. Totuși pentru acest cuvînt s-au propus etimoane foarte diferite. Din a strînge „a închide” (Miklosich, Slaw. Elem., 47), dificil fonetic. – Din alb. strungë (Miklosich, Slaw. Elem. im Magyar, 35) e același lucru, deși alb., în opinia lui Miklosich, depinde de stragoń < lat. stringĕre. Dintr-o rădăcină indoeurop. *strng- (Jokl, Sb. Wien, CLXVIII, I, 89; Barič, Albanorum St., I, 105); dintr-o rădăcină *sru- „a fugi” (Philippide, II, 735); din gr. στενυγά „îngustime” (Diculescu 198) sau *στρόγγα (Drăganu, Romînii în veac. IX-XIV, 60; cf. Tamás, Archiv. Europ. Centro-Orient, II, 269); dintr-o rădăcină tracică *struma „curgătoare” (Pascu, I, 191); cf. Scriban; din lat. ruga contaminat cu v. germ. stranga (Giuglea, Dacor., II, 340-3). În general se admite că este cuvînt foarte vechi și că în rom. s-a răspîndit în alte idiomuri balcanice și orientale, cf. Tiktin și Candrea, și Rosetti, II, 122. Uz general (ALR, I, 31). Der. strungar, s. m. (cioban care mînă oile prin strungă); strungăreață, s. f. (răritură la dință; ciubăr de muls oile). Din rom. provin negreșit toate formele cu infixul n, ca ngr. στρούγγα (Meyer, Neugr. St., II, 79; Murnu, Lehnw., 43), alb. strungë (Meyer 418), ceh., slov., rut. strunga, pol. strąga, mag. ezstrenga (Candrea, Elementele, 401), ven. strunga (Tiktin). Formele fără infix nazal (bg. străga, sb. straga) pot proveni și ele dintr-o formă anterioară nazalizării, cf. strug față de strung, sau din sl.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strungă, strungi, s.f. – 1. Portiță prin care trec oile, câte una, la muls. 2. Defileu, chei; trecătoare îngustă. 3. Gaură, deschizătură. ♦ (top.) Strungi, cascadă situată pe Valea Bârlanului, la alt. de 1.025 m, la 12 km vest de loc. Vadu Izei (Timur, 2007: 74). ♦ (onom.) Strungariu, Strugaru, Strugariu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Cf. alb. sthrungë (DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, Russu, Brâncuș, Rosetti, Vraciu), cf. alb. strungë „strungă”, din rad. i.-e. *stenk-, *streng- „îngust, strâmt” (Russu, 1970). Cuv. rom. > slov. strunga, magh. esztrenga (Macrea, 1970; Candrea, cf. DER), ceh., ucr. strunga (Candrea, cf. DER).

strungă, -i, s.f. – Portiță prin care trec oile, câte una, la muls. – Cuvânt autohton (Russu, Brâncuși, Rosetti), cf. alb. strungë; Cuvânt rom. preluat în slovacă (strunga) și magh. esztrenga (Macrea 1970: 15 și 19).

Intrare: strungă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungă
  • strunga
plural
  • strungi
  • strungile
genitiv-dativ singular
  • strungi
  • strungii
plural
  • strungi
  • strungilor
vocativ singular
plural
strug1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strug
  • strugul
  • strugu‑
plural
  • struguri
  • strugurile
genitiv-dativ singular
  • strug
  • strugului
plural
  • struguri
  • strugurilor
vocativ singular
plural
Intrare: strunji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strunji
  • strunjire
  • strunjit
  • strunjitu‑
  • strunjind
  • strunjindu‑
singular plural
  • strunjește
  • strunjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strunjesc
(să)
  • strunjesc
  • strunjeam
  • strunjii
  • strunjisem
a II-a (tu)
  • strunjești
(să)
  • strunjești
  • strunjeai
  • strunjiși
  • strunjiseși
a III-a (el, ea)
  • strunjește
(să)
  • strunjească
  • strunjea
  • strunji
  • strunjise
plural I (noi)
  • strunjim
(să)
  • strunjim
  • strunjeam
  • strunjirăm
  • strunjiserăm
  • strunjisem
a II-a (voi)
  • strunjiți
(să)
  • strunjiți
  • strunjeați
  • strunjirăți
  • strunjiserăți
  • strunjiseți
a III-a (ei, ele)
  • strunjesc
(să)
  • strunjească
  • strunjeau
  • strunji
  • strunjiseră
strunga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strungi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strungă, strungisubstantiv feminin

  • 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
    • format_quote Brr oaie... brrr la strungă! ALECSANDRI, T. 613. DLRLC
    • format_quote Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360. DLRLC
    • format_quote figurat În stepă năluciră alte tancuri ce adunau la strunga zării alte turme. SADOVEANU, M. C. 107. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. DEX '09 DLRLC
      • format_quote figurat Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă. EMINESCU, O. I 44. DLRLC
    • 1.2. prin generalizare Loc îngust de trecere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Drept ușă [ocolul] avea o strungă îngustă, în fața căreia santinela, toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. DLRLC
    • 1.3. popular Trecătoare îngustă (între munți). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe aici trece linia ferată care, urcînd în sus pe strîmtoarea Trotușului, despică munții și răzbate în Ardeal prin strunga de la Palanca. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. DLRLC
      • format_quote În mijlocul pădurii este-o poiană lungă... La capătu-i din dreapta se prelungește o strungă Prin care ostășimea curge ca un șioi. ALECSANDRI, P. III 214. DLRLC
  • 2. popular Strungăreață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînul începu a rîde mai tare, arătîndu-și strunga largă între dinții de jos. SADOVEANU, O. VI 512. DLRLC
    • format_quote Ar fi vrut să-i rămînă chipul săpat în minte, așa, cu strunga cea de printre dinți, cu musteața gălbioară, cu ochii tîlhăroși. MIRONESCU, S. A. 42. DLRLC
etimologie:

strunji, strunjescverb

  • 1. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Piesele se strunjesc la strung. DLRLC
etimologie:
  • strung DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.