2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. -ări.

STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. -ări.

STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. A strunji. Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109.

A STRUNGĂRÍ2 ~ésc pop. 1. tranz. (oi) A mâna la strungă. 2. intranz. A da oile la strungă. /strung + suf. ~ări

A STRUNGĂRÍ1 ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /strung + suf. ~ări


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strungărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungărésc, imperf. 3 sg. strungăreá; conj. prez. 3 să strungăreáscă

strungărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungărésc, imperf. 3 sg. strungăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. strungăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUNGĂRÍ vb. v. struji, strunji.

strungări vb. v. STRUJI. STRUNJI.

Intrare: strungărire
strungărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungărire
  • strungărirea
plural
  • strungăriri
  • strungăririle
genitiv-dativ singular
  • strungăriri
  • strungăririi
plural
  • strungăriri
  • strungăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: strungări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strungări
  • strungărire
  • strungărit
  • strungăritu‑
  • strungărind
  • strungărindu‑
singular plural
  • strungărește
  • strungăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strungăresc
(să)
  • strungăresc
  • strungăream
  • strungării
  • strungărisem
a II-a (tu)
  • strungărești
(să)
  • strungărești
  • strungăreai
  • strungăriși
  • strungăriseși
a III-a (el, ea)
  • strungărește
(să)
  • strungărească
  • strungărea
  • strungări
  • strungărise
plural I (noi)
  • strungărim
(să)
  • strungărim
  • strungăream
  • strungărirăm
  • strungăriserăm
  • strungărisem
a II-a (voi)
  • strungăriți
(să)
  • strungăriți
  • strungăreați
  • strungărirăți
  • strungăriserăți
  • strungăriseți
a III-a (ei, ele)
  • strungăresc
(să)
  • strungărească
  • strungăreau
  • strungări
  • strungăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)