STRUNGĂRIE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier sau secție industrială unde se prelucrează piesele cu ajutorul strungului. – Strungar¹ + suf. -ie.

strungărie³ sf [At: DL / Pl: ~ii / E: strungar² + -ie] Ocupația strungarului².

strungărie² sf [At: DL / Pl: ~ii / E: strungar² + -ie] (Rar) Prăvălie în care se vând obiecte prelucrate la strung¹.

strungărie¹ sf [At: J. CIHAC, I. N. 283/22 / V: (îvr) strug~ / Pl: ~ii / E: strungar¹ + -ie] 1 Meseria strungarului¹ (1). 2 Exercitarea meseriei de strungar Si: strungărit. 3 Atelier sau secție industrială în care se prelucrează piesele la strung¹ (1).

STRUNGĂRIE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul¹. – Strungar¹ + suf. -ie.

STRUNGĂRIE¹ s. f. Meseria strungarului¹, atelierul unde lucrează acesta. Nimeni nu se mai îndoia că, la toamnă, am să intru ucenic la un electrician sau într-un atelier de strungărie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194.

STRUNGĂRIE² s. f. Ocupația strungarului².

STRUNGĂRIE ~i f. 1) Meserie de strungar; strungărit. 2) Atelier sau secție a unei întreprinderi unde se lucrează la strung. [G.-D. strungăriei] /strungar + suf. ~ie

strungărie f. 1. meserie de strungar; 2. atelierul strungarului.

strungăríe, V. strugărie.

strungăríe f. (d. strugar). Est. Meseria saŭ atelieru strugaruluĭ. – În vest strungărie.

strugărie¹ sf vz strungărie¹

strugărie² sf vz strungărie²

strungărie s. f., art. strungăria, g.-d. art. strungăriei; (ateliere) pl. strungării, art. strungăriile (desp. -ri-i-)

strungărie s. f., art. strungăria, g.-d. art. strungăriei; (ateliere) pl. strungării, art. strungăriile

strungărie (meserie, atelier, ocupația ciobanului) s. f., art. strungăria, g.-d. art. strungăriei; (ateliere) pl. strungării, art. strungăriile

STRUNGĂRIE s. strungărit. (Învață ~.)

STRUNGĂRIE s. strungărit. (Învață ~.)