2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strunat, a vz strunit

STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună.

STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună.

struni [At: DDRF / V: (rar) ~na / Pzi: ~nesc / E: strună1] 1 vt (Asr; c. i. strunele) A întinde (pentru a acorda). 2 vt (Pex; c. i. strunele unui instrument muzical sau, pex, însuși instrumentul) A acorda (2). 3 vt (C. i. obiecte) A lega strâns (întinzând bine sfoara, cureaua etc.) cu care se leagă. 4 vt (Rar; c. i. arcul) A încorda. 5 vt (C. i. Calul înșeuat sau înhămat) A conduce sau a stăpâni cu ajutorul frâului Si: a înfrâna. 6 vt (Pex) A liniști. 7 vt (Rar; c. i. frâul, hamul etc. sau, pex, gura calului înșeuat sau înhămat) A trage sau a ține strâns, pentru a conduce sau a stăpâni calul. 8 vt (Fig; c. i. oameni) A controla de aproape sau cu severitate comportarea cuiva. 9 vt (Fig; c. i. oameni) A supune unei discipline severe. 10 vt (Fig; c. i. oameni) A trata cu asprime. 11 vt (Pex; rar) A disciplina (1) Si: a înfrâna, a ține din scurt, a ține în frâu, a ține în strună. 12 vt (Asr; c. i. manifestări ale oamenilor) A stăpâni. 13 vt (Rar; îe) A-și ~ limba A stăpâni. 14 vr (Reg) A se stăpâni. 15 vt (Rar; fig) A încorda. 16 vt (C. i. struna1) A întinde învârtind pana1. 17 vt (Mol; c. i. partea dinainte și cea dinapoi a carului care nu are cruci sau, pex, c. i. carul) A lega cu o strună1.

strunit, ~ă a [At: DSR / V: (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: struni] 1 (Rar; d. arcuri) Încordat. 2 (D. cai înșeuați sau înhămați) Care este condus sau stăpânit cu ajutorul frâului Si: înfrânat. 3 (Pex) Liniștit. 4 (Rar; d. frâu, ham etc.) Tras. 5 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) A cărui manifestare este controlată de aproape sau cu severitate. 6 Supus unei discipline severe. 7 (Rar ; pex) Disciplinat (1). 8 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Ținut din scurt. 9 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Tratat cu asprime. 10 (Rar; d. ochi) Sașiu (3).

STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăpîni (un cal) din frîu, a ține strîns, a nu lăsa să se abată de la direcția voită. Își struniră caii și porniră mai repede prin nouri de colb. SADOVEANU, O. I 122. Fiul craiului nemaiputînd struni calul... se întoarnă. CREANGĂ, P. 185. Strunește bine gura iepei și fii cuminte! ALECSANDRI, T. II 98. ◊ Fig. Cu ochii lui mici, struniți către tîmple, se uita țintă la învățăcelul său. SADOVEANU, M. C. 110. ♦ Fig. (Cu privire la oameni) A stăpîni, a domina, a înfrîna; a ține din scurt. Numai răutăți făcea, că n-avea cine-l struni. SADOVEANU, P. M. 69. Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă. CREANGĂ, P. 4. 2. A întinde strunele unui instrument muzical, a acorda, a înstruna; p. ext. (rar) a cînta. Căci meșterul Boian... voia cuiva Un cîntec să-i strunească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 4/1. 3. A lega strîns (trăgînd bine de sfoara care leagă). Legătura dintre proțap sau tînjală și sanie strunește proțapul cu vîrful... prin gînjuri de lemn sau funii. PAMFILE, I. C. 155. – Variantă: struná (PĂSCULESCU, L. P. 62) vb. I.

A STRUNÍ ~ésc tranz. 1) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a înfrâna; a domoli. ◊ A-și ~ limba a se feri de a spune ceea ce nu se cuvine. 2) (instrumente muzicale) A aduce la tonalitatea dorită prin întinderea sau slăbirea coardelor; a acorda. 3) fig. (mai ales copii) A obișnui cu ordinea; a disciplina. 4) (obiecte) A lega, întinzând bine firele (ca struna). /Din strună

strunì v. Mold. 1. a înstruna; 2 a strânge frâul: a struni calul CR.; 3. fig. a înfrâna; 4. a lega țeapăn carul. [V. strună].

strunèsc v. tr. (vsl. struniti, a pune strune). Înstrunez, pun struna, strîng frîu: a struni calu. Fig. Înfrînez, nu las în voĭe: poporu trebuĭe strunit. – Și -ez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

struní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunésc, imperf. 3 sg. struneá; conj. prez. 3 să struneáscă

struní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunésc, imperf. 3 sg. struneá; conj. prez. 3 sg. și pl. struneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUNÍ vb. v. acorda, birui, înfrâna, înfrânge, înstruna, învinge, stăpâni.

STRUNÍ vb. 1. v. încorda. 2. a domoli, a înfrâna, a liniști. (A ~ un cal.) 3. a înfrâna, a reține, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!)

STRUNÍT adj. 1. v. încordat. 2. domolit, înfrânat, liniștit, potolit. (Un animal ~.)

STRUNI vb. 1. a încorda, a înstruna, a întinde. (A ~ arcul.) 2. a domoli, a înfrîna, a liniști. (A ~ un cal.) 3. a înfrîna, a reține, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sînt prea zburdalnici!)

struni vb. v. ACORDA. BIRUI. ÎNFRÎNA. ÎNFRÎNGE. ÎNSTRUNA. ÎNVINGE. STĂPÎNI.

STRUNIT adj. 1. încordat, înstrunat, întins, strîns. (Arc ~.) 2. domolit, înfrînat, liniștit, potolit. (Un animal ~.)

Intrare: struni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struni
  • strunire
  • strunit
  • strunitu‑
  • strunind
  • strunindu‑
singular plural
  • strunește
  • struniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strunesc
(să)
  • strunesc
  • struneam
  • strunii
  • strunisem
a II-a (tu)
  • strunești
(să)
  • strunești
  • struneai
  • struniși
  • struniseși
a III-a (el, ea)
  • strunește
(să)
  • strunească
  • strunea
  • struni
  • strunise
plural I (noi)
  • strunim
(să)
  • strunim
  • struneam
  • strunirăm
  • struniserăm
  • strunisem
a II-a (voi)
  • struniți
(să)
  • struniți
  • struneați
  • strunirăți
  • struniserăți
  • struniseți
a III-a (ei, ele)
  • strunesc
(să)
  • strunească
  • struneau
  • struni
  • struniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struna
  • strunare
  • strunat
  • strunatu‑
  • strunând
  • strunându‑
singular plural
  • strunea
  • strunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strunez
(să)
  • strunez
  • strunam
  • strunai
  • strunasem
a II-a (tu)
  • strunezi
(să)
  • strunezi
  • strunai
  • strunași
  • strunaseși
a III-a (el, ea)
  • strunea
(să)
  • struneze
  • struna
  • strună
  • strunase
plural I (noi)
  • strunăm
(să)
  • strunăm
  • strunam
  • strunarăm
  • strunaserăm
  • strunasem
a II-a (voi)
  • strunați
(să)
  • strunați
  • strunați
  • strunarăți
  • strunaserăți
  • strunaseți
a III-a (ei, ele)
  • strunea
(să)
  • struneze
  • strunau
  • struna
  • strunaseră
Intrare: strunit
strunit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strunit
  • strunitul
  • strunitu‑
  • struni
  • strunita
plural
  • struniți
  • struniții
  • strunite
  • strunitele
genitiv-dativ singular
  • strunit
  • strunitului
  • strunite
  • strunitei
plural
  • struniți
  • struniților
  • strunite
  • strunitelor
vocativ singular
plural
strunat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strunat
  • strunatul
  • struna
  • strunata
plural
  • strunați
  • strunații
  • strunate
  • strunatele
genitiv-dativ singular
  • strunat
  • strunatului
  • strunate
  • strunatei
plural
  • strunați
  • strunaților
  • strunate
  • strunatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

struni struna

  • 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Își struniră caii și porniră mai repede prin nouri de colb. SADOVEANU, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • Fiul craiului nemaiputînd struni calul... se întoarnă. CREANGĂ, P. 185.
      surse: DLRLC
    • Strunește bine gura iepei și fii cuminte! ALECSANDRI, T. II 98.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu ochii lui mici, struniți către tîmple, se uita țintă la învățăcelul său. SADOVEANU, M. C. 110.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A ține din scurt pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domina stăpâni înfrâna 2 exemple
      exemple
      • Numai răutăți făcea, că n-avea cine-l struni. SADOVEANU, P. M. 69.
        surse: DLRLC
      • Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă. CREANGĂ, P. 4.
        surse: DLRLC
  • 2. A întinde strunele unui instrument muzical.
    surse: DLRLC sinonime: acorda (regla) înstruna antonime: dezacorda
  • 3. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Legătura dintre proțap sau tînjală și sanie strunește proțapul cu vîrful... prin gînjuri de lemn sau funii. PAMFILE, I. C. 155.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • strună
    surse: DEX '98 DEX '09