18 definiții pentru trudi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

trudi [At: PSALT. HUR. 11274 / V: (îvr) st~ / Pzi: ~desc / E: slv троудити сѧ] 1-2 vir (Pop) A munci (din greu) Si: (reg) a roboti. 3-4 vir (Pop) A-și da silința Si: a se strădui, (îvp) a se osteni. 5 vt (Pop) A supune la un efort Si: a obosi. 6 vr (Îvp) A suferi imens Si: a se chinui, (pop) a se căzni, a se munci. 1 vrim (Reg; îe) Se ~dește de ploaie Se pregătește îndelung de ploaie. 8-9 vir (Pop) A se lupta din greu (la naștere, în ceasul morții). 10 vr (Pop; îe) A se ~ de facere (sau de naștere) A fi în durerile nașterii. 11 vt (Îvp) A supune la chinuri, la torturi Si: a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura1 (1). 12 vt (Pop) A pricinui cuiva suferințe morale. 13 vt (Pop) A supăra pe cineva Si: a necăji.

TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. 1. A face eforturi susținute pentru a îndeplini ceva, a munci din greu, a-și da osteneala; a se sili, a se osteni. Trudesc oamenii și asudă sînge. DUMITRIU, N. 11. Lucrătorii... se trudeau îndoiți de șale și tot scăpau din mînă pieile vîscoase și ude. CAMIL PETRESCU, O. I 453. Trudește, făcătorule de bine, Veni-vor, roiuri, alții după tine Și vor culege rodul – bogăția. VLAHUȚĂ, O. A. I 26. Gazda mare se gîndește, Săracul se tot trudește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. ◊ (Urmat de o propoziție finală) Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo, să-l scuture. DUMITRIU, N. 151. El se trudea să facă productiv talentul ce-i fusese încredințat. GALACTION, O. I 191. Stroe Vardaru se trudea să-și deschidă loc de trecere. C. PETRESCU, A. R. 61. ◊ Tranz. Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea. DELAVRANCEA, O. II 193. 2. A se chinui, a se căzni, a obosi muncind. Cît am trudit, cît am muncit Și... nimic n-am folosit. MACEDONSKI, O. I 38. Plîngeți omul ce-n amiază, Cînd mai tare luminează, Întuneric întîlnește Și-n durere se trudește. BELDICEANU, P. 109. ♦ Tranz. A supune la chinuri, la torturi; a chinui, a tortura, a munci. Îl luară din nou la tărbăceală... Îl mai fățuiră, îl mai trudiră. ISPIRESCU, L. 108. Cu nouă bice le bătea, le bătea și le trudea pînă fierea le crepa. ȘEZ. IV 157. ◊ Fig. O trudea vreo taină Și-ar fi vrut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit de loc. S-a culcat în urmă supărată foc. COȘBUC, P. I 245.

A TRUDI ~esc 1. intranz. v. A SE TRUDI. 2. tranz. înv. A supune unor chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni; a munci. /<sl. truditi

A SE TRUDI mă ~esc intranz. 1) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se chinui; a se munci. 2) A obosi muncind. /<sl. truditi

trudì v. 1. a obosi mult; 2. a-și încorda puterile; 3. fig. a se chinui. [Slav. TRUDITI].

trudésc v. tr. (vsl. truditi, a trudi, truditi sen, a se trudi; sîrb. truditi, a trudi; rus. truditĭ, a lua în rîs). Ostenesc tare, chinuĭesc: nu maĭ trudi caiĭ la deal! V. refl. Mult m’am trudit pîn’am ajuns aicĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trudi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudesc, 3 sg. trudește, imperf. 1 trudeam; conj. prez. 1 sg. să trudesc, 3 să trudească

trudi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudesc, imperf. 3 sg. trudea; conj. prez. 3 să trudească

trudi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudesc, imperf. 3 sg. trudea; conj. prez. 3 sg. și pl. trudească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUDI vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.

TRUDI vb. 1. v. strădui. 2. v. munci. 3. v. robi. 4. v. roboti. 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi fapta.)

TRUDI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 2. a se munci, a se obosi, a se osteni, (înv. și pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atîta pentru...) 3. a robi. (A ~ din greu în slujba iui.) 4. a roboti. (A ~ toată viața în zadar.) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi fapta.)

trudi vb. v. CĂUTA. ÎNCERCA. SILI. STRĂDUI.

A se trudi ≠ a trândăvi, a trântori

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trudi, trudesc, vb. intranz., refl. – A munci din greu, a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi, 1925: 238). – Din sl. truditi (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

trudi, trudesc, vb. intranz. și refl. – A munci din greu, a depune efort; a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi 1925: 238). – Din sl. truditi.

Intrare: trudi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trudi
  • trudire
  • trudit
  • truditu‑
  • trudind
  • trudindu‑
singular plural
  • trudește
  • trudiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trudesc
(să)
  • trudesc
  • trudeam
  • trudii
  • trudisem
a II-a (tu)
  • trudești
(să)
  • trudești
  • trudeai
  • trudiși
  • trudiseși
a III-a (el, ea)
  • trudește
(să)
  • trudească
  • trudea
  • trudi
  • trudise
plural I (noi)
  • trudim
(să)
  • trudim
  • trudeam
  • trudirăm
  • trudiserăm
  • trudisem
a II-a (voi)
  • trudiți
(să)
  • trudiți
  • trudeați
  • trudirăți
  • trudiserăți
  • trudiseți
a III-a (ei, ele)
  • trudesc
(să)
  • trudească
  • trudeau
  • trudi
  • trudiseră
strudi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trudi, trudescverb

popular
  • 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trudesc oamenii și asudă sînge. DUMITRIU, N. 11. DLRLC
    • format_quote Lucrătorii... se trudeau îndoiți de șale și tot scăpau din mînă pieile vîscoase și ude. CAMIL PETRESCU, O. I 453. DLRLC
    • format_quote Trudește, făcătorule de bine, Veni-vor, roiuri, alții după tine Și vor culege rodul – bogăția. VLAHUȚĂ, O. A. I 26. DLRLC
    • format_quote Gazda mare se gîndește, Săracul se tot trudește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. DLRLC
    • format_quote Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo, să-l scuture. DUMITRIU, N. 151. DLRLC
    • format_quote El se trudea să facă productiv talentul ce-i fusese încredințat. GALACTION, O. I 191. DLRLC
    • format_quote Stroe Vardaru se trudea să-și deschidă loc de trecere. C. PETRESCU, A. R. 61. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea. DELAVRANCEA, O. II 193. DLRLC
  • 2. A se căzni, a se chinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît am trudit, cît am muncit Și... nimic n-am folosit. MACEDONSKI, O. I 38. DLRLC
    • format_quote Plîngeți omul ce-n amiază, Cînd mai tare luminează, Întuneric întîlnește Și-n durere se trudește. BELDICEANU, P. 109. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv învechit popular A supune la chinuri, la torturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl luară din nou la tărbăceală... Îl mai fățuiră, îl mai trudiră. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
      • format_quote Cu nouă bice le bătea, le bătea și le trudea pînă fierea le crepa. ȘEZ. IV 157. DLRLC
      • format_quote figurat O trudea vreo taină Și-ar fi vrut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit de loc. S-a culcat în urmă supărată foc. COȘBUC, P. I 245. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.