STROPEALĂ, stropeli, s. f. Faptul de a stropi; lichid cu care se stropește. Între frunzele crestate și coclite de stropeală, butucii din spatele nucului își soreau strugurii brumați și grei, pîrguiți de timpuriu. C. PETRESCU, S. 178. ◊ (Glumeț) De cinzeci de zile n-a plouat. Astăzi parcă s-a mai răcorit și cerul e acoperit... Să sperăm că peste cîteva zile se va milostivi cel de sus cu puțină stropeală. CARAGIALE, O. VII 35. ♦ (Familiar) Băutură. Încă o stropeală bună la plăcinta cu brînză, și onorata comisie de anchetă, dimpreună cu starețul, trecură în camera de alături să ia cafeaua. STĂNOIU, C. I. 90.