6 definiții pentru strobil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STROBIL, strobili, s. m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere. – Din fr. strobile.
STROBIL, strobili, s. m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere. – Din fr. strobile.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strobil sm [At: GRECESCU, FL. 18 / Pl: ~i / E: fr strobile] (Bot; asr) Con (la conifere).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROBIL s.m. 1. Con sau fruct compus al coniferelor. ♦ Spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. Corpul unui vierme inelat, alcătuit din proglote. [< fr. strobile, cf. gr. strobilos – obiect în spirală].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROBIL s. m. 1. fruct compus al coniferelor. ◊ spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. corpul unui vierme inelat, din proglote. (< fr. strobile, lat. strobilus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*strobíl m. (vgr. stróbilos, lat. strobilus. V. strugure). Bot. Cucuruz (de brad).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strobil s. m., pl. strobili
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strobil, strobilisubstantiv masculin
- 1. Corpul inelat al teniei adulte. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Con compact la unele conifere. DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. Spic purtător de sporange, la ferigi etc. DN
-
etimologie:
- strobile DEX '09 DEX '98 DN