23 de definiții pentru ștraf
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.
ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștraf2 sn [At: MAT. DIALECT. I, 97 / V: (reg) ~reaf / Pl: ~uri / E: ger (din Austria) Straf (wagen)] 1 (Reg) Camion (cu cai). 2 (Mun; îe) A umbla ca un ~reaf A hoinări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștraf1 sn [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 236 / V: (înv) st~, streaf (îrg) ~reaf, ~rof (reg) strio~, ștof, ~ref / Pl: ~uri / E: ger Strafe, rs штраф] 1 (Îvp) Amendă. 2 (Îvp; îlv) A pune (la) ~ (pe cineva) A amenda1 (pe cineva). 3 (Mun; pex; îf ștreaf) Obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite, până când proprietarul lor plătește amenda. 4 (Îrg) Pedeapsă. 5 (Reg) Joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Învechit) Amendă în bani; gloabă. Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștraf n. pop. amendă: o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț. Straf).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștraf n., pl. urĭ (rus. štraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. – Și ștreaf (est).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
straf sf vz ștraf1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strioaf[1] sn vz ștraf1
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștof sn vz ștraf1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștreaf1 sn vz ștraf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștreaf2 sn vz ștraf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștref sn vz ștraf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrof2 sn vz ștraf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștreaf, V. ștraf.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștraf (înv.) s. n., pl. ștrafuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștraf (înv.) s. n., pl. ștrafuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștraf s. n., pl. ștrafuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTRAF s. v. amendă, condamnare, osândă, pedeapsă, penalitate, penalizare, sancțiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștraf s. v. AMENDĂ. CONDAMNARE. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PENALITATE. PENALIZARE. SANCȚIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ștraf (-furi), s. n. – Amendă. Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștraf2, ștrafuri, s.n. (reg.) 1. camion. 2. (în forma: ștreaf; în expr.) a umbla ca un ștreaf = a hoinări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștraf1, ștrafuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștraf, ștrafuri, s.n. – (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc; de regulă, tractată de cai. A înlocuit, în a doua jumătate a sec. XX, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli. – Din germ. Straf (wagen) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ștraf, ștrafurisubstantiv neutru
-
- Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. DLRLC
- Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. DLRLC
- După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102. DLRLC
-
etimologie:
- Strafe DEX '09 DEX '98
- štraf DEX '09 DEX '98