2 intrări

  • strâmtora strâmtori strămtora strămtori strămtura strâmptora strâmptori strântori strimtora strimtori
  • strâmtorat strâmtorit strămtorit strimtorat

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strimtorat, ~ă a vz strâmtorat

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

STRÂMTORÁT, -Ă, strâmtorați, -te, adj. Care se află într-o situație dificilă, datorită lipsei de mijloace materiale. ♦ Stingherit, descumpănit, încurcat. [Var.: (înv.) strâmtorít, -ă adj.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÁT, -Ă, strâmtorați, -te, adj. Care se află într-o situație dificilă, datorită lipsei de mijloace materiale. ♦ Stingherit, descumpănit, încurcat. [Var.: (înv.) strâmtorít, -ă adj.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORÍT, -Ă adj. v. strâmtorat.

STRÂMTORÍT, -Ă adj. v. strâmtorat.

strămtorit, ~ă a vz strâmtorat

strâmptora v vz strâmtora

strâmptori v vz strâmtora[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz strâmptora LauraGellner

strâmtora [At: GCR II, 93/12 / V: (îvp) ~mpto~, ~ri (Pzi: ~resc), ~rim~, ~rimtori, (reg) ~mptori (Pzi: ~resc), ~ântori, (înv) străm~, ~rămtori, ~rămtura / Pzi: ~rez / E: strâmtoare] 1-2 vtr (Îvp; complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părți ori porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A (se) strâmta (7-8). 3 vt (Înv) A stingheri (1). 4 vt (Fig) A împiedica. 5-6 vtr (Îoc a se întinde) A (se) îngrămădi într-un spațiu (extrem de) redus. 7-8 vtr (Asr; pex; fig) A încolți. 9 vt (Înv) A constrânge (1). 10-11 vtr A face să se afle sau a se afla într-o situație dificilă. 12-13 vtr (Spc) A face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 14-15 vtr (Rar; pex) A sărăci (3-4). 16 vr (Reg; d. grâu; îf strântori) A se coace înainte de vreme.

strâmtorat, ~ă a [At: CARTE TREB. I, 24/23 / V: (înv) ~rămtorit, ~rit, ~rim~ / Pl: ~ați, ~e / E: strâmtora] 1 (Înv; d. cavități, deschizături, d. spații, încăperi etc. sau d. traiecte, căi de acces, locuri de trecere, d. ape, văi etc. ori d. părți ale acestora; îoc lărgit) Îngustat. 2 (Pex) Strâmt (1). 3 (Îvr; d. obiecte de îmbrăcăminte; îf strimtorit) Strâmt (5). 4 (Rar; d. munți, dealuri etc.) Îngrămădit. 5 (Rar; d. încăperi) Nespațios. 6 (Rar; fig) Stingherit (1). 7 (Înv) Constrâns2 (1). 8 Care se află într-o situație dificilă. 9 (Spc) Care este (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 10 (Rar; pex) Sărăcit (1).

strâmtorit, ~ă a vz strâmtorat

strântori2 v vz strâmtora

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

arată toate definițiile

Intrare: strâmtora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtora
  • strâmtorare
  • strâmtorat
  • strâmtoratu‑
  • strâmtorând
  • strâmtorându‑
singular plural
  • strâmtorea
  • strâmtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtorez
(să)
  • strâmtorez
  • strâmtoram
  • strâmtorai
  • strâmtorasem
a II-a (tu)
  • strâmtorezi
(să)
  • strâmtorezi
  • strâmtorai
  • strâmtorași
  • strâmtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtora
  • strâmtoră
  • strâmtorase
plural I (noi)
  • strâmtorăm
(să)
  • strâmtorăm
  • strâmtoram
  • strâmtorarăm
  • strâmtoraserăm
  • strâmtorasem
a II-a (voi)
  • strâmtorați
(să)
  • strâmtorați
  • strâmtorați
  • strâmtorarăți
  • strâmtoraserăți
  • strâmtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtorau
  • strâmtora
  • strâmtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtori
  • strâmtorire
  • strâmtorit
  • strâmtoritu‑
  • strâmtorind
  • strâmtorindu‑
singular plural
  • strâmtorește
  • strâmtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtoresc
  • strâmtoream
  • strâmtorii
  • strâmtorisem
a II-a (tu)
  • strâmtorești
(să)
  • strâmtorești
  • strâmtoreai
  • strâmtoriși
  • strâmtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorește
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtorea
  • strâmtori
  • strâmtorise
plural I (noi)
  • strâmtorim
(să)
  • strâmtorim
  • strâmtoream
  • strâmtorirăm
  • strâmtoriserăm
  • strâmtorisem
a II-a (voi)
  • strâmtoriți
(să)
  • strâmtoriți
  • strâmtoreați
  • strâmtorirăți
  • strâmtoriserăți
  • strâmtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtoreau
  • strâmtori
  • strâmtoriseră
strămtora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strântori
  • strântorire
  • strântorit
  • strântoritu‑
  • strântorind
  • strântorindu‑
singular plural
  • strântorește
  • strântoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strântoresc
(să)
  • strântoresc
  • strântoream
  • strântorii
  • strântorisem
a II-a (tu)
  • strântorești
(să)
  • strântorești
  • strântoreai
  • strântoriși
  • strântoriseși
a III-a (el, ea)
  • strântorește
(să)
  • strântorească
  • strântorea
  • strântori
  • strântorise
plural I (noi)
  • strântorim
(să)
  • strântorim
  • strântoream
  • strântorirăm
  • strântoriserăm
  • strântorisem
a II-a (voi)
  • strântoriți
(să)
  • strântoriți
  • strântoreați
  • strântorirăți
  • strântoriserăți
  • strântoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strântoresc
(să)
  • strântorească
  • strântoreau
  • strântori
  • strântoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtora
  • strimtorare
  • strimtorat
  • strimtoratu‑
  • strimtorând
  • strimtorându‑
singular plural
  • strimtorea
  • strimtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtorez
(să)
  • strimtorez
  • strimtoram
  • strimtorai
  • strimtorasem
a II-a (tu)
  • strimtorezi
(să)
  • strimtorezi
  • strimtorai
  • strimtorași
  • strimtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorea
(să)
  • strimtoreze
  • strimtora
  • strimtoră
  • strimtorase
plural I (noi)
  • strimtorăm
(să)
  • strimtorăm
  • strimtoram
  • strimtorarăm
  • strimtoraserăm
  • strimtorasem
a II-a (voi)
  • strimtorați
(să)
  • strimtorați
  • strimtorați
  • strimtorarăți
  • strimtoraserăți
  • strimtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtorea
(să)
  • strimtoreze
  • strimtorau
  • strimtora
  • strimtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtori
  • strimtorire
  • strimtorit
  • strimtoritu‑
  • strimtorind
  • strimtorindu‑
singular plural
  • strimtorește
  • strimtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtoresc
  • strimtoream
  • strimtorii
  • strimtorisem
a II-a (tu)
  • strimtorești
(să)
  • strimtorești
  • strimtoreai
  • strimtoriși
  • strimtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorește
(să)
  • strimtorească
  • strimtorea
  • strimtori
  • strimtorise
plural I (noi)
  • strimtorim
(să)
  • strimtorim
  • strimtoream
  • strimtorirăm
  • strimtoriserăm
  • strimtorisem
a II-a (voi)
  • strimtoriți
(să)
  • strimtoriți
  • strimtoreați
  • strimtorirăți
  • strimtoriserăți
  • strimtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtorească
  • strimtoreau
  • strimtori
  • strimtoriseră
Intrare: strâmtorat
strâmtorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorat
  • strâmtoratul
  • strâmtoratu‑
  • strâmtora
  • strâmtorata
plural
  • strâmtorați
  • strâmtorații
  • strâmtorate
  • strâmtoratele
genitiv-dativ singular
  • strâmtorat
  • strâmtoratului
  • strâmtorate
  • strâmtoratei
plural
  • strâmtorați
  • strâmtoraților
  • strâmtorate
  • strâmtoratelor
vocativ singular
plural
strâmtorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorit
  • strâmtoritul
  • strâmtoritu‑
  • strâmtori
  • strâmtorita
plural
  • strâmtoriți
  • strâmtoriții
  • strâmtorite
  • strâmtoritele
genitiv-dativ singular
  • strâmtorit
  • strâmtoritului
  • strâmtorite
  • strâmtoritei
plural
  • strâmtoriți
  • strâmtoriților
  • strâmtorite
  • strâmtoritelor
vocativ singular
plural
strămtorit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strimtorat
  • strimtoratul
  • strimtora
  • strimtorata
plural
  • strimtorați
  • strimtorații
  • strimtorate
  • strimtoratele
genitiv-dativ singular
  • strimtorat
  • strimtoratului
  • strimtorate
  • strimtoratei
plural
  • strimtorați
  • strimtoraților
  • strimtorate
  • strimtoratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strâmtora strâmtori strămtora strămtori strămtura strâmptora strâmptori strântori strimtora strimtori

  • 1. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare.
    exemple
    • [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468.
      surse: DLRLC
    • Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120.
      surse: DLRLC
    • Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108.
      surse: DLRLC
    • figurat Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97.
        surse: DLRLC
      • Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • strâmtoare
    surse: DEX '98 DEX '09

strâmtorat strâmtorit strămtorit strimtorat

  • 1. Care se află într-o situație dificilă, datorită lipsei de mijloace materiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă aflu tare strîmtorat aci, sosind fără parale multe și fără haine. GHICA, A. 415.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Stanca-l aștepta acasă și era foarte strîmtorată cînd vecinii o întrebau unde i s-a dus bărbatul. SLAVICI, O. I 332.
        surse: DLRLC
      • Unde ai tras? – La «Dacia», răspunse Duțu cam strîmtorat. SLAVICI, O. I 388.
        surse: DLRLC
  • 2. neobișnuit (Despre locuri) Strâns, înghesuit între văi înguste.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Drumul urcă întîi anevoie pînă ce-și face loc printre dealurile strîmtorate. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi strâmtora
    surse: DEX '98 DEX '09